Viața creștină este a ajunge asemenea lui Hristos, a avea aceleași mișcări ale inimii, aceleași gânduri ca Fiul Tatălui, ne spune Sfântul Pavel. Dacă rămânem statornici cu cugetul la acest țel, dacă din toată ființa noastră suntem în această mișcare lăuntrică, mintea nu ni se va pierde în lucruri mărunte. Pizmuirile, zavistiile, frecușurile și măruntele probleme ale vieții zilnice vor trece neluate în seamă.

Slujim liturghia împreună. Dar plătim și prețul: fiecare dintre noi trebuie să se grijească de mântuirea tuturor. Viața noastră este o nesfârșită mucenicie.

Nu este altă cale decât rugăciunea neîntreruptă în vremea lucrului. Preschimbați în rugăciune tot ceea ce aveți de făcut. Deschideți o ușă – cereți Domnului să vă deschidă ușa pocăinței. Puneți cărămizi – spuneți-vă că în deșert lucrați și că nimic nu poate ține, de nu va împreună-lucra Dumnezeu la zidire. Nu am obiceiul să cer sfat duhovnicesc de la conducători de stat și generali, însă cazul lui Cromwell este interesant. Pregătindu-se pentru o bătălie, zicea: „Doamne, o să am prea mult de lucru; poate o să Te uit, dar Tu nu mă uita”. Găsiți pricini pentru a fi cu Dumnezeu!

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 50-51)