Iubirea îi apropie pe oameni, dar nu-i angajează la lucruri care nu țin de prietenie, care pot aduce complicații (și de cele mai multe ori aduc complicații). Sunt puțini prieteni care își continuă prietenia în căsătorie.

Odată eram în fața unei fete care se numea Monica, și i-am zis:

– Și eu am o prietenă pe care o cheamă Monica.

– Nu se poate!

– De ce să nu se poată?

– Pentru că dumneavoastră sunteți călugăr și nu puteți avea prietene!

În realitate, așa călugăr cum sunt, pot avea prietene cât de multe, dacă prietenia este înțeleasă cum trebuie înțeleasă, fără implicații de altă natură, care astăzi sunt gândite în legătură cu prietenia.

Prietenia este un lucru sfânt. Prietenia este ceva din realitatea Raiului adus aici, pe pământ. De ce n-am putea (cum zice Sfântul Apostol Pavel) avea o soră cum au ceilalți apostoli, de ce n-aș putea avea și eu o prietenă cum a avut Sfântul Ioan Gură de Aur?

La măsurile acelea, putem avea toți prietene, cât de multe! Când este vorba de implicații care nu țin de prietenie, acelea nu țin nici de iubire!

Dacă este vorba să răspundem la întrebarea: „Cum trebuie să fie o prietenie între un băiat și o fată?”, răspunsul este acesta: Prietenia între un băiat și o fată trebuie să fie la măsura legăturilor dintre un frate și o soră. Un frate și o soră nu se angajează la sexualitate și, deci, legătura între un frate și o soră poate fi luată drept măsură pentru legătura între un prieten și o prietenă.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 115-116)