Orice om, spunea părintele Varsanufie, începe mai întâi să înveţe alfabetul, memorând treptat literă cu literă. Iată şi voi v-aţi apropiat de prima literă. Prima literă în abecedar este «A» — în slavoneşte se pronunţă «az». Ce înseamnă aceasta? «Az» înseamnă «eu», înseamnă deci că acum aveţi obligaţia să vă priviţi pe voi înşivă, propriul «eu». Priviţi-vă şi veţi vedea în sine toate viciile, patimile, care nici nu aţi fi presupus că există în voi înşivă. Veţi vedea şi mândria — mama tuturor păcatelor, şi întristarea, şi lenea, şi privind mai cu atenţie veţi vedea şi osândirea, mânia, iubirea de argint, ura, răutatea... Cum? Nu cumva eu am răutate? Nici nu mă gândeam! Dar răutatea există. Te mai uiţi, se ridică şi este un uriaş - desfrânarea. «Toate păcatele, toate patimile sunt înlăuntrul meu. Doamne, ce păcătos sunt!... Dar oare eu deznădăjduiesc? Hristos a chemat nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Doamne! neputincios sunt eu, ajută-mă! La Tine este toată nădejdea, Doamne! Eu văd acum că prin mine însumi nu pot face nimic!».

Cunoscându-vă neputinţa, învăţând prima literă, căutaţi ajutor la Dumnezeu — treceţi la a doua literă: «Buchi». Acest cuvânt vechi slav înseamnă «Dumnezeu» («Buc»). Recunoscându-vă neputinţa, veţi nădăjdui în Dumnezeu, veţi trăi după poruncile Lui. Desigur, veţi cădea, vă veţi poticni... Dar nu pierdeţi nădejdea în Dumnezeu - aţi căzut - nu staţi aşa, ridicaţi-vă repede şi din nou porniţi la drum.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 129)