Pustnicii Partenie și Gherasim, renumiți sihaștri din „Poiana lui Partenie”

În această mică poiană care le poartă numele, s-au ostenit timp de 30 de ani părinţii Partenie şi Gherasim, rugându-se lui Dumnezeu ziua şi noaptea pentru ei şi pentru lume. Ei iubeau mai ales postul, metaniile, privegherea de noapte şi Psaltirea, pe care o citeau necontenit. În sărbători săvârşeau dumnezeiasca Liturghie şi se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Domnului împreună cu alţi sihaştri din împrejurimi.

Pustnicii Partenie şi Gherasim de la Mănăstirea Sihăstria (†1940)

Aceşti sihaştri erau cu metania din Mănăstirea Neamţ, iar cu locul naşterii, ieromonahul Partenie era din judeţul Iaşi şi monahul Gherasim din judeţul Botoşani.

La începutul acestui secol, ieromonahul Partenie împreună cu ucenicul său s-au retras la linişte, în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. Acolo şi-au făcut două chilii şi un mic paraclis, într-o poiană care se numeşte până astăzi „Poiana lui Partenie”. Pădurile şi culmile din jurul Mănăstirilor Agapia, Secu, Sihăstria şi Sihla au fost renumite în ultimele patru secole pentru viaţa pustnicească. Sute de pustnici vestiţi s-au nevoit în această vatră isihastă. Osemintele unora dintre ei şi urmele chiliilor se mai întâlnesc în pădurile din partea locului şi astăzi. Iar numele lor au rămas în memoria urmaşilor, ca toponime legate de poieni, de obcine şi de pâraie.

În această mică poiană care le poartă numele, s-au ostenit timp de 30 de ani părinţii Partenie şi Gherasim, rugându-se lui Dumnezeu ziua şi noaptea pentru ei şi pentru lume. Ei iubeau mai ales postul, metaniile, privegherea de noapte şi Psaltirea, pe care o citeau necontenit. În sărbători săvârşeau dumnezeiasca Liturghie şi se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele Domnului împreună cu alţi sihaştri din împrejurimi. Hrana şi-o agoniseau din aceeaşi poiană pe care o cultivau cu cartofi şi legume, şi adunau bureţi din pădure. Iar pâinea o primeau din Mănăstirea Sihăstria.

Într-o zi a venit un frate din Mănăstirea Sihăstria la chilia părintelui Partenie, să-i ceară cuvânt de folos. Iar bătrânul l-a întrebat:

– Frate, ştii Psaltirea pe de rost?

– Nu, a răspuns fratele.

– Atunci pentru ce stai în mănăstire, dacă nu citeşti mereu psalmii lui David?

Din ziua aceea a învăţat fratele toată Psaltirea pe de rost şi nu mânca până n-o termina de rostit în fiecare zi.

În anul 1932, Cuvioşii părinţi Partenie şi Gherasim s-au dus să se închine la Mormântul Domnului şi au rămas acolo, la una din mănăstiri. Deci, bineplăcând lui Dumnezeu, după câţiva ani s-au săvârşit la Mănăstirea Sfântul Sava, mutându-se la cereştile lăcaşuri.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 536-537)