Rugăciunea este o lucrare nesfârșită, mai presus decât orice artă sau știință. Prin rugăciune intrăm în legătură cu Ființa Cea fără de început, sau altfel spus: însăși viața lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal.

Rugăciunea este un act de înaltă înțelepciune, care întrece orice frumusețe și vrednicie. În rugăciune aflăm sfânta încântare a sufletului nostru. Dar căile acestei lucrări sunt complicate. De mii de ori încercăm năzuinți fierbinți către Dumnezeu și tot de atâtea ori căderi repetate din Lumina Lui. Adeseori și în multe feluri simțim neputința minții noastre de a se ridica spre El; câteodată parcă stăm la hotarul nebuniei și cu durere în suflet Îi spunem totul despre starea noastră nenorocită.

(Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, Editura Publistar, București, 2002, p. 5)