Despre căsătorie și viața de familie

Am auzit odată spunându-se că a fi mamă este ca un fel de ascetism. Precum monahii, mamele se află într-o stare în care se cere devotamentul lor total, negarea de sine, provocări extreme și multă rugăciune. Am citit despre viețile multor sfinte femei care au devenit mirese ale lui Hristos și au trăit ca monahii. Ideea de a putea să petreci mult timp în rugăciune sau citind Sfânta Scriptură m-a făcut să mă întreb cum se poate ca o persoană laică, o mamă, să se lupte în această viață și să ajungă la acea destinație sfântă despre care vorbește Sfântul Pavel. După ce mi-am exprimat această preocupare maicii starețe de la o mănăstire, m-am simțit ușurată de răspunsul pe care mi l-a dat.

Te afli într-o mare eroare dacă tu crezi că una li se cere laicilor și alta monahilor. Căci diferența între ei constă în faptul că unul este căsătorit, iar altul nu, iar în rest au aceleași responsabilități... Întrucât toți trebuie să se ridice la același nivel, iar ceea ce a întors lumea cu susul în jos este credința că doar monahii trebuie să trăiască în sfințenie în timp ce restul pot trăi în indolență“ (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atunci când acceptăm un prunc (sau un copil mai mare) în numele Său, acceptăm viața monahală a maternității. Regulile maternității includ cele două porunci pe care ni le-a dat Hristos: Prima poruncă este: Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toata inima ta, din tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este prima poruncă. Iar a doua, asemenea, este aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă (Marcu 12, 29-31).

Cum aplicăm aceste porunci față de copii noștri? Să luăm seama la virtuțile despre care ne învață Biserica și cum se aplică ele în viața noastră. Acestea sunt obiceiuri duhovnicești pe care le putem urma tot timpul. Sunt unelte care ne ajută în încercarea noastră de a ne lucra mântuirea cu frică şi cu cutremur (Filipeni 2, 12), atât pentru mântuirea propriilor suflete, cât și pentru a fi purtătoare de lumină pentru copiii noștri atunci când îi îndrumăm.

Fiecare regulă este dată în ideea că veți căuta îndrumarea unui duhovnic, persoana care vă cunoaște pe voi și viața voastră și situația familială pentru modurile specifice de a înainta în Hristos.

Virtutea smereniei

Smerenia este arma pe care o folosim împotriva mândriei. Înseamnă să te gândești mai întâi la alții și mai apoi la tine. S-ar putea să gândiți astfel: Stai așa, sunt mamă. Mă gândesc întotdeauna mai întâi la alții și mai apoi la mine! Sunt de acord. Petrecem mult timp gândindu-ne la copiii noștri și muncind pentru ei zi și noapte. Smerenia este legată de virtutea fericirii. Când Hristos a purtat crucea a fost pentru bucuria pusă înainte-I (Evrei) 12, 2). Făcând evidentă bucuria de a sluji în casele sau bisericile noastre le arată copiilor noștri binecuvântarea care izvorăște din acea slujire.

Generozitatea

Generozitatea este o armă împotriva zgârceniei. Dăruiți altora atunci când vă stă în putere să faceți asta, fără să vă așteptați la nimic în schimb. Aceasta include să dăruiți săracilor, prietenilor, dușmanilor, vecinilor și celor din propria familie.

Fecioria

Fecioria este o armă împotriva desfrânării, și nu este valabilă doar pentru cei în feciorie. Fecioria înseamnă o puritate a inimii, a minții și a trupului. Adică, trebuie să avem grijă ce privim, ce citim, ce ascultăm și ce spunem. Nu vrem să ne ascundem capetele în nisip, sau să creăm o realitate alternativă pentru copiii noștri, ci vrem să îi facem să perceapă lumea din jurul lor într-un mediu iubitor și dumnezeiesc.

Blândețea

Blândețea este folosită pentru a lupta împotriva mâniei și a furiei. Constă în bunătate, blândețe și calm în faptă și vorbire. Fie că ai unul sau mai mulți copii, casa ta poate deveni un loc haotic. Blândețea este înrudită cu stăpânirea de sine și smerenia întrucât este nevoie de multă temperare și smerenie pentru a aborda multitudinea de probleme cu care se confruntă fiecare cămin cu bunătate, blândețe și calm. Bineînțeles, vor exista și acele zile în care veți fi tentate să vă încuiați în dulap și să vă ghemuiți ca un copil, însă Dumnezeu, Creatorul universului, este cu voi și în acele zile. Căutându-L pe Domnul prin rugăciune și respectarea Sfintelor Taine, putem păstra calmul în casele noastre. Atât de mare este puterea Sa!

Cumpătarea

Cumpătarea este o armă împotriva lăcomiei. Practicarea înfrânării, moderației și a auto-controlului ca mamă oferă un exemplu bun copiilor în modul în care ar trebui să privească viața. Aceste lecții sunt învățate în fiecare an bisericesc prin respectarea și ținerea posturilor și a zilelor de sărbătoare. A învăța să sărbătorim fără să ne îmbuibăm ne ajută să apreciem sacrificiul postului și să îmbrățișăm binecuvântarea sărbătorii.

Bucuria

Bucuria ne apără de invidie. Există o vreme pentru bucurie și o vreme pentru amărăciune. Pentru creștini, chiar și vremurile de amărăciune sunt temperate cu bucurie, întrucât știm că această lume este vremelnică și așteptăm viața care va să vină. Putem să ne ajutăm copiii să îmbrățișeze bucuria chiar prin a fi vesele. Putem fi fericiți pentru că Îi suntem recunoscători Domnului pentru binecuvântarea Sa, pentru familia noastră și pentru cum ne poartă de grijă. Putem fi de asemenea fericiți pentru că le poartă de grijă altora. Sfânta Scriptură ne învață să ne bucurăm în Domnul întotdeauna. Datorită jertfei Sale pentru noi, putem să ne bucurăm cu adevărat în mijlocul încercărilor.

Sârguința

Prin sârguință putem combate lenea și trândăvia. Sârguința înseamnă să îndeplinești orice sarcină (lucrare, treabă, sarcină, responsabilitate) până ai dat tot ce ai avut mai bun. Bineînțeles, ca mame, sunt momente când intervin urgențe și schimbări de planuri, dar dacă să încercăm să dăm exemplul unei bune gestionări temporale pentru a putea fi sârguincioase în responsabilitățile noastre, vom considera că a fost un timp petrecut cu folos.

Acum câțiva ani am avut șansa de a vizita o mănăstire. Aceasta a fost prima mea vizită la mănăstire și eram emoționată.

Stând în biserica nou construită mi-a atras atenția icoana Bunei Vestiri. Aceasta o întruchipa pe Fecioara Maria în prezența Arhanghelului Gavril dornică să accepte chemarea de a fi Maica lui Hristos! A fost chemată iar prin răspunsul său omenirea a fost salvată. În acel moment am realizat că responsabilitatea mea ca soție și mamă creștină a fost să imit viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Bineînțeles, nu mi s-a cerut să fiu Născătoarea Dumnezeului a toate, ci, am realizat că am fost chemată să fiu mama copiilor cu care Dumnezeu m-a binecuvântat și că Acesta așteaptă în fiecare zi răspunsul meu. Voi renunța la mine pentru a-I urma, așa cum a făcut Maica Sa?

Fiecare dintre noi, mame sau nu, are chemarea de a îmbrățișa viața la care ne-a chemat Hristos. Nu suntem obligați să ascultăm. Ni se adresează o întrebare. Suntem întrebați dacă vrem să Îi urmăm. Răspunsul este la noi.

(Annalisa Boyd)

Îți mai recomandăm și: Copiii şi învăţarea iubirii – familia ca loc de practică a virtuţilor