Domnul, zice, a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul și S-a încins”. Ce zici, o, dumnezeiescule profet? Când oare Împăratul slavei nu era Împărat? Când nu a avut podoabă „cel împodobit cu frumusețea” sau când nu a avut putere Cel ce a zidit puterile cele de sus și poartă toate prin cuvântul puterii Lui și pe toate le ține cu palma și zici că „a împărățit” și că „întru podoabă S-a îmbrăcat și cu putere S-a încins”? Oare dobândite sunt pentru El acestea și date Lui de către cineva sau a avut împărăția și podoaba și puterea prin fire și fără de început împreună cu Tatăl și cu Duhul?

Nu despre împărăția și podoaba și puterea Lui cea dumnezeiască și fără de început am spus acestea, ci profețind despre iconomia cea după trup și despre Întruparea Lui, zice, spuneam eu că firea muritoare neputincioasă, săracă și de necinste, pe care am luat-o de la voi, îmbogățindu-se cu dumnezeierea a împărățit și întru podoabă s-a îmbrăcat și cu putere s-a încins” împărtășindu-se de dumnezeire. Dar a împărățit și peste cei care nu voiau ca El să împărățească, peste iudei și peste elini, și peste toate neamurile, și S-a îmbrăcat cu podoaba a toată virtutea. „Acoperit-a cerurile virtutea Lui și de lauda Lui este plin pământul” și trupul Lui îndumnezeit s-a încins cu putere ca să vindece „toată boala și toată neputința”, ca să alunge demonii și să învieze morții.

Vedeți, așadar, fraților, cum dumnezeiescul trup al Mântuitorului s-a îmbrăcat cu împărăția și puterea și podoaba? Fiindcă ne-a dat nouă putere să devenim fii ai lui Dumnezeu”, să ne sârguim și noi să împărățim peste patimi și să ne îmbrăcăm cu podoaba virtuților, și să ne încingem cu puterea bărbăției și a înfrânării, „decât care nimic nu este mai folositor oamenilor în viață”.

Iar dacă cineva ne contrazice că nu al nostru, ci numai al acelui trup dumnezeiesc era să se îmbrace întru podoabă și să se încingă cu putere, și eu zic la fel că era și al aceluia, dar înțelegem că ne-a lăsat și nouă o asemenea podoabă și putere – cel ce crede în Mine, adică duce viață curată și ține poruncile Mele, „faptele pe care eu le fac le va face și el” – și vedem că tot șirul sfinților, câți au împărățit peste patimi și s-au îmbrăcat cu podoaba virtuților îndată au fost încinși cu puterea minunii dumnezeiești și au săvârșit și ei faptele lui Hristos.

(Sfântul Neofit din Cipru, Cateheze monahale. Scrieri II)