Să-I urmăm creștine, lui Hristos, Izbăvitorului nostru, Care a venit la noi și cu milostivire ne-a cercetat, Care ne cheamă în Cereasca Sa Împărăție și ne conduce la cea mai desăvârșită pace și bucurie veșnică, „acolo unde este sălașul celor ce se veselesc”.

Iisus este Dumnezeu adevărat și fără El nimeni nu intră în Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, să-I încredințăm Lui călăuzirea noastră și necontenit să-I urmăm Lui, iar El ne va duce în locul veșnicei odihne. Aleșii Săi Îl urmează nu cu picioarele, ci cu inimile pline de credință, dragoste, smerenie, răbdare și blândețe. Să îndrăgim și noi această cale a lui Hristos și să-I urmăm Lui. Această cale este cea mai neînsemnată, cea mai smerită, cea mai disprețuită, dar numai ea conduce în Patria cerească. „Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află.” (Matei 7, 14)

Nu este altă cale spre viața cea veșnică în afară de calea crucii: „Și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38). Dacă cineva nu este vrednic de Hristos, oare de cine va fi vrednic? De vrăjmașul Lui? Orice ai gândi, omule, și ori încotro ți-ai îndrepta gândurile tale, trebuie să-ți iei crucea și să-I urmezi lui Hristos, adică să-I urmezi cu smerenie, cu dragoste, cu răbdare și blândețe, ceea ce înseamnă să rabzi întristarea fără cârtire, pentru că la fel a răbdat și Hristos, Izbăvitorul tău. (...)

După cum vei pătimi împreună cu El, așa te vei și proslăvi împreună cu El, ca un mădular dimpreună cu capul său, cum s-a spus în Sfânta Scriptură: „Dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și preamărim” (Romani 8, 17). „Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu” (Ioan 12, 26). „Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul” (Psalmul 26, 20).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, pp. 27-28)