Păcatul, obiceiul rău sau viciul pot deveni la un moment dat, în om, ca a doua natură, ceva firesc. Pentru a nu se ajunge la o asemenea decadență morală, la starea cronică a bolii spirituale, trebuie neapărat să cerem ajutorul lui Dumnezeu prin Taina Sfintei Spovedanii.

Un mare păcat, cu o nocivitate morală deosebit de gravă asupra oamenilor, este portul indecent. Spre exemplu, o femeie se îmbracă cu o fustă foarte scurtă, merge la serviciu sau pe stradă. Pe orice bărbat, care se uită involuntar la ea, diavolul desfrânării parcă îl electrocutează; o dorește în inima lui, păcătuiește în inima lui cu ea. Mântuitorul a spus: „Dacă vezi o femeie și o dorești în inima ta, ai și păcătuit cu ea”. Deci, efectiv se desfrânează sufletește cu acea femeie. Într-o singură zi, acea femeie poate să provoace involuntar și inconștient la păcat atâția bărbați care o privesc în ziua respectivă... Deci ea poate să facă zilnic zeci și sute de păcate. Prin portul ei indecent, poate răni zilnic atâtea suflete omenești, atâția bărbați cărora nici prin cap nu le-ar fi trecut că vor păcătui în acea zi. Ispita diavolului desfrânării vine prin acea femeie. „Vai de cel prin care vine ispita”, zice Mântuitorul. Trebuie să ne ferim cu toată ființa noastră de a ispiti, de a răni pe cei care sunt apropiații noștri.

Un asemenea păcat se poate face și în familie, când tata sau mama se poartă indecent prin casă față de copii. Ei zic că sunt mici copiii, însă diavolul nu doarme. Orice imagine indecentă li se întipărește ușor în minte.

(Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 64-65)