Pericopa evanghelică consemnată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca ce se va citi mâine dimineață în cadrul Sfintei liturghii (cf. cap. 14 v. 16-24) ne vorbește despre pilda celor poftiți la cină. Însă, se pune întrebarea, care este și scopul pildei: cine va ajunge să stea la masă în Împărăția lui Dumnezeu?

Înainte de a oferi câteva explicații, trebuie să acordăm o foarte mare atenție pildelor pentru faptul că acestea ne vorbesc și nouă; ele nu au fost rostite doar în contextul activității Mântuitorului, ci rămân universal valabile și în zilele noastre, inclusiv până la sfârșitul veacurilor.

Omul cel bogat care invită oamenii la cină este fără îndoială, Dumnezeu, Care ne cheamă pe toți la mântuire, atunci când „toate sunt gata”. Dar, alegerea ne aparține și nu trebuie să lăsăm pe altcineva să aleagă în locul nostru. Slujitorul trimis reprezintă pe oamenii lui Dumnezeu care vestesc pretutindeni Cuvântul Evangheliei la toate neamurile, în cazul nostru, slujitorii Bisericii cei avizați. Indiferent de poziția socială, Evanghelia este propovăduită la toate popoarele.

Însă, după cum observăm, fiecare persoană invitată la cină a găsit câte o scuză banală, chiar prostească, pentru a refuza. În primul rând, nu este logic ca mai întâi să cumperi un ogor, apoi, noaptea, să mergi să îl vezi; nimeni nu face așa ceva. În sens mai larg, ogorul sau țarina simbolizează lumea în care trăim și, de multe ori, ne pierdem. Apoi, cel cu cinci perechi de boi, întocmai; nu poți cumpăra niște animale până ce nu ești convins că acestea își pot face treaba; nu le „încerci” după ce le cumperi, ci invers. Cele cinci perechi de boi, spun Sfinții Părinți, simbolizează cele cinci simțuri ale omului, pe care el le folosește pentru a se bucura de toate, în special de plăcerile și frumusețile lumești. Apoi, cea de-a treia persoană invitată s-a scuzat, fiind căsătorită de puțin timp. Aici, omul invitat s-a gândit la plăcerile personale și nu la invitația de a cina, chiar și cu soția lui, la masa celui bogat.

După ce primii refuză, stăpânul trimite pentru a chema pe alții la cină, adică pe „cei din piețele și ulițele cetății, și pe săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi”. Aceștia acceptă, putem spune, cu oarecare bucurie, pentru că sunt „băgați” în seamă.

Toate aceste scuze arată faptul că oamenii (dar nu toți), au de multe ori alte priorități în viață și Îl pun pe Dumnezeu pe un plan secundar. Umblăm în locuri străine bisericii și săvârșim fapte care nu sunt pe placul lui Hristos. Este exact ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (I Corinteni 6, 12).

Dar, aici intervine rolul primordial al preotului, cu Taina Spovedaniei. Și, dacă suntem vrednici, e urmată de „Cină”, adică de împărtășirea fiecăruia dintre noi cu Sfintele Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Trebuie doar să Îl căutăm pe Dumnezeu. Unde? La biserică, privind spre aproapele nostru și făcând fapte de milostenie. Nu trebuie să-L refuzăm sau să-L respingem pe Dumnezeu, ca cele trei persoane din evanghelie, ci să Îl acceptăm în viața noastră, completând astfel locurile care mai sunt libere la Cina lui Dumnezeu!