Tradiția locului spune că toponimul Cioclovina provine de la „ciocli”, cei care îi îngrijeau în aceste sihăstrii (Schitul de Jos și Schitul de Sus) pe suferinzii de ciumă aduși din satele învecinate.

Drumul către Cioclovina pornește din partea de apus a Mănăstirii Tismana, mai întâi pe valea râului Tismana, apoi continuă cu o potecă forestieră marcată cu „triunghi roșu”. După o zonă de pădure, traseul traversează drumul forestier pietruit, apoi se parcurge ultima etapă a ascensiunii spre schit prin desimea pădurii de fag. Traseul, deși ocolitor, este destul de accesibil. De aici se poate urca și către Schitul de Sus, aflat la 45 de minute distanță.

Prima menționare documentară a Schitului Cioclovina de Jos datează din anul 1660, când postelnicul Radu Știrbei dăruise așezământului o podgorie. Așezământul s-a bucurat de danii și din partea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.

În anul 1657, în timpul vizitei sale la mănăstirea Tismana, cronicarul sirian Paul din Alep nota în jurnalul său de călătorie că în munții dimprejurul acestei mănăstiri sunt așezați mulți sihaștri și pustnici.

La 15 iunie 1715, pe locul bisericii de lemn inițiale, s-a ridicat biserica de piatră, ce dăinuie până astăzi. După mărturia pisaniei, biserica a fost ridicată prin osteneala egumenului Nicodim și a proinstarețului Atanasie de la Tismana, zugrăviți în tabloul votiv, cu sprijinul dat de boieroaica Stanca Gogoveanca.

Biserica, închinată Sfinților Arhangheli, este zidită în formă de navă, cu o absidă împărțită în pronaos, naos și altar. Pridvorul de lemn în formă de cerdac, cu clopotniță deasupra, a fost construit în anul 1849 prin osteneala arhimandritului Spiridon, egumenul Tismanei. Pictura în frescă, bine păstrată, este realizată în stil brâncovenesc, iar catapeteasma este sculptată în lemn. Ansamblul clădirilor mai cuprinde vechea stăreție și un mic corp de chilii.

Între puținele obiecte de patrimoniu ale schitului se găsește vechiul pomelnic al viețuitorilor și ctitorilor. După trecerea în revistă a numelor de domnitori și de episcopi care s-au perindat pe pământul Olteniei, la pagina 32 apare menționat Tudor Vladimirescu, retras probabil aici în timpul revoluției din 1821.

Începând cu anul 1949, la Tismana au fost aduse maici în locul călugărilor atât la mănăstire, cât și la cele două schituri dependente, Cioclovina de Jos și Cioclovina de Sus.

În prezent, trei monahii din obștea Mănăstirii Tismana duc mai departe tradiția isihastă în acest loc binecuvântat de Dumnezeu. În afara programului de rugăciune, măicuțele se ostenesc într-o mică gospodărie ce cuprinde: o grădină, o livadă, o fâneață și câțiva stupi.