Biserica schitului a fost ridicată în anul 1853 pe locul unui paraclis cu far. Ctitorul schitului a fost un comerciant din Sankt Petersburg, pe nume Nikolai Solodovnikov. Alexandre Dumas, care a vizitat Valaamul în 1858, a numit biserica „Sfântul Nicolae” ca fiind „creaţia celui mai bun arhitect rus”. Autorul proiectului a fost Aleksei Maksimovici Gornostaev (1808-1862), unul dintre întemeietorii stilului naţional în arhitectură, ce a căutat să reînvie tradiţia arhitecturală pierdută ca urmare a reformelor lui Petru I, orientându-se spre arhitectura Rusiei Vechi. Modele pentru biserica Sfântului Nicolae au fost bisericile moscovite din secolul al XVI-lea. Ornamentele din anul 1902 s-au păstrat, spre deosebire de icoanele originale.

Călugării schitului au adus pământ pe insula Nikolsk şi au pus la punct o livadă. În acelaşi timp, au plantat arţari, frasini şi liliac. De asemenea, monahii verificau vapoarele care veneau la Valaam, întrucât regulamentul mănăstirii interzice aducerea pe arhipelag de tutun şi băuturi spirtoase. Alături de clădirea mică de lemn a vămii se află una dintre troiţele de granit ridicate de egumenul Damaschin, ce reprezintă simbolic Patimile pe Cruce ale Mântuitorului.

În 1935, când schitul a fost vizitat de scriitorul B.K. Zaițev, aici se nevoia doar un singur monah, părintele Mily. Astăzi, schitul este locuit de câţiva monahi.