De la Haţeg spre Silvaşul de Sus, simţim mai uşor pe umeri habitatul nostru de gri şi conflict, de infestaţii şi aur plumbuit.

De la Silvaşul de Sus spre Prislop, se rarefiază scopurile lumeşti din noi.

Aici e un plai frumos de sânziene, bulgăraşii de soare cu miros de miere ai Sânt’Zianului Arsenie.

Mai sunt trei kilometri până la Mănăstire, un şipot lin de limbi de foc ne plouă de vară.

Viscolul se opreşte la poartă, aici e un anotimp fără timp!

Înfioraţi intrăm pe poarta care duce-n Sus, cu coşurile pline de colinde, ouă roşii, pâine şi vin.

Sărbătorim Naşterea, Învierea şi Rusaliile.

Ce dacă afară e noiembrie, februarie sau iulie, acolo e un Prislop Ceresc şi atât!

Să ne fie binecuvântate bunătăţile şi haina de sărbătoare!

Ne spălăm la izvor de luxul fetid şi de praful drumurilor climatizate.

Bem apă vie, pregustăm voinicia din poveste, confortul nostru are gust metalic.

Spre Cărarea Împărăţiei pornim alpin şi senin cu dimineaţa-n plămâni, cu ochii-n paşii scrişi în amintiri, de când am fost prima dată sau ultima dată.

Ne aşteaptă Părintele Arsenie Zian acasă, la Poarta mormântului înflorit!

Prima dată am fost singur! Nu era nimeni, nu eram nici măcar eu, aşa cum mă voise Dumnezeu.

Odată, Părinte drag, mi-ai pus pe ochi, tină din mormântul tău înflorit, apoi L- ai rugat pe Domnul Hristos să-mi spună tainic: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului!”

N-o căuta-n Ierusalim departe, o poţi găsi şi înCuvintele Vii ale lui Arsenie Zian!

Mi- a dăruit Părintele Arsenie, de fiecare dată, câte ceva pentru Drum.

Luăm câte-un buchet de flori, când ne-aducem aminte, spinii nu-i uităm niciodată!

Îl îmbrăţişăm pe Părintele Arsenie, bătând prieteneşte Crucea sa pe umăr!

Stăm în genunchi, sub patrafirul de flori se-aşterne o tainică asepsie.

Părintele Arsenie operează psalmic stropindu-ne cu isop, curăţindu-ne şi spălându-ne. Aşa, mai vârtos decât zăpada, neinvaziv, ne vom albi!

După operaţie se poate pleca acasă. Îţi iei patul tău şi umbli!