Sfânta Lucia, venind la mormântul Sfintei Agatia, era însoţită de mama ei, de patru ani bolnavă de scurgere de sânge. Atunci au început amândouă a se ruga la Sfânta Agatia pentru tămăduire şi, adormind Sfânta Lucia, a avut vedenie cum Sfânta Agatia îi spunea că ea singură poate da ceea ce a cerut şi îi prorocea că, aşa cum prin ea s-a slăvit Catania, aşa şi prin Sfânta Lucia se va împodobi cetatea Siracuzei.

Vindecându-se mama fecioarei Lucia şi aflând cele întâmplate, a împărţit cele ce se cuveneau tinerei drept moştenire şi le-a dat săracilor, cu gândul de a-i urma lui Dumnezeu. Fiind însă logodită la vremea aceea şi afând logodnicul fecioarei despre aceasta, a clevetit-o la domnul cetăţii, zicând că este creştină şi se împotriveşte legilor împărăteşti. Ighemonul o sfătuia, astfel, să slujească zeilor, dar fericita s-a opus cu tărie şi a propovăduit pe Dumnezeu, măcar că ighemonul va rămâne cu idolii, dar pe ea să o lase să îi slujească Domnului.

Mâniindu-se, acesta a ameninţat-o că o va da spre batjocură, ca să fugă Duhul Sfânt de ea, dar muceniţa i-a răspuns că şi de o va da spre desfrânare sau spre ucidere, Domnul nu va băga de seamă cele făcute cu de-a sila trupului ei. Ighemonul le-a dat-o pe Sfânta celor ce aveau case de desfrânare, spre a o batjocori până va muri, dar atât de greu s-a făcut trupul fecioarei, încât nici nu puteau să o mişte din loc şi nici cu funia sau cu perechi de boi nu au putut să o târâie. Ighemonul a chemat vrăjitorii, ca prin lucrarea lor să fie mutată fecioara din loc, dar nici aceştia nu au reușit. Întrebând-o care sunt farmecele ei, muceniţa a spus că acestea sunt facerile de bine ale lui Dumnezeu şi îl îndemna pe ighemon să creadă în El.

Acesta a poruncit să se facă foc mare împrejurul ei şi să se toarne peste ea smoală arsă, pucioasă şi untdelemn fiert. Dar ea stătea nemişcată şi nevătămată, încât unii dintre prietenii ighemonului au lovit-o cu sabia peste grumaz. Rănită fiind, continua să se roage şi să vorbească poporului, arătându-le că ea a fost trimisă de Dumnezeu cetăţii aceleia. Şi a venit poruncă de la Roma ca ighemonul să fie judecat şi osândit la moarte, tăindu-se capul.

Şi a văzut Sfânta cum a fost acesta pus în fiare şi, stând neclintită, nu şi-a dat sufletul Domnului, până când nu au venit preoţii să o împărtăşească cu Sfintele Taine. Zicând toţi „Amin”, a trecut fericita la cele veşnice, fiind pusă în locul acela de cinste şi zidindu-se biserică peste ea, în numele lui Dumnezeu.