Trăind în secolul al III-lea în cetatea Tirului, Sfânta Hristina era fiica generalului Urban și trăia împreună cu familia într-un palat. Dorind ca fiica lui să slujească pururea zeilor, Urban a așezat-o pe aceasta în cel mai înalt turn din palat, dându-i slujitoare și idoli din aur și argint. Dar Sfânta Hristina, privind cerul înstelat, s-a aprins de dragostea Domnului și a sfărâmat idolii, dăruind bucățile săracilor.

Mânios, tatăl ei a aruncat-o într-o temniță și a ținut-o acolo fără mâncare multă vreme, dar sfânta primea hrană de la un înger. Murind tatăl ei, fecioara a ajuns pe mâna unui alt dregător care a bătut-o cumplit, aruncând-o într-un cuptor cu foc din care a ieșit nevătămată. Atunci i-au fost tăiați sânii și limba și a murit, fiind împunsă de sulițe.