Sfântul Osie Mărturisitorul, episcop al Cordobei, a păstorit cetatea mai bine de șaizeci de ani, în veacul al IV-lea. Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306–337) îl prețuia în chip deosebit și l-a avut drept sfetnic apropiat; la îndemnul lui Osiu a fost convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), ale cărui hotărâri le-a semnat cel dintâi. După mutarea la Domnul a Împăratului Constantin, Sfântul Osiu l-a apărat cu bărbăție pe Sfântul Atanasie al Alexandriei (prăznuit la 2 mai) împotriva împăratului Constanțiu (337–361), partizan al ereziei ariene, pentru care a și pătimit întemnițare la Sirmium. Întors la Córdoba, s-a mutat la Domnul în anul 359, rămânând în Biserică drept pildă de statornicie și apărător neclintit al dreptei credințe.