Dragă Sfinte Nicolae,

Câtă bucurie îmi provoacă simplul fapt că în câteva zile ne vom reîntâlni din nou. Anul acesta am crescut mai mare, sunt deja în clasa a 3-a și mami mi-a explicat că dacă voi fi cuminte și o să merg cu ea la Biserică, cu siguranță o să vii. La biserică, acolo în colțul stâng, lângă altar, la icoana ta, merg mereu să pun o lumânare pentru Tati care e plecat peste hotare, pentru Mami și pentru Nicu, că-i departe și el și știu că duce dorul de noi. Să știi Sfinte că am terminat de citit cartea pe care mi-ai adus-o anul trecut „Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery și să știi că citim cu mami în fiecare seară din Cartea de rugăciuni pe care mi-a adus-o Nicu de la Cluj. Am atât de multe să îți spun… Vara aceasta am stat la bunici și a fost atât de frumos, am fost cu bunica la biserică și m-am și împărtășit, și Părintele mi-a dat o iconiță mică, vai, câtă bucurie am avut că era iconița ta. Cu bunicul am fost la cules vie și am rostit eu rugăciunea Împărate ceresc la început și după ce am cules via am zis rugăciunea Tatăl nostru. În serile de vară, când fulgera și tuna atât de îngrozitor, cu bunica aprindeam căndeluța și cântam Tatăl nostru și furtuna trecea. Tare m-am bucurat că anul acesta mami mi-a cusut un buzunar la ghiozdanul meu și acolo am pus icoana ta, ca să fii mereu cu mine. 

Vreau să îți mărturisesc faptul că m-a întristat faptul că colega mea de bancă a zis că tu nu exiști și degeaba port cu mine icoana ta, și am plâns și i-am zis că tu exiști, aici, în inima mea. Seara i-am povestit și mamei această întâmplare și ea mi-a explicat că colega mea nu merge la biserică și nu știe că sfinții există și sunt prietenii lui Dumnezeu și ne iubesc foarte mult și se roagă pentru noi. Sfinte Nicolae, eu te rog să nu te superi pe Mihaela și să mergi și pe la ea, eu am să o invit să mergem împreună la biserică și o să creadă că tu exiști, sunt sigur de asta. Ți-am scris scrisoare și mami a dus-o la poștă, sper că a ajuns cu bine la tine și să știi că tare te aștept să vii. 

Dar am uitat să îți scriu un lucru, am observat adineauri că colegul meu Damian are ghiozdanul deteriorat la unul dintre buzunare și era prins cu ață, poate nu a reușit să îți scrie o scrisoare, dar te rog eu să-i aduci un ghiozdan cât de mic. În caz că nu ai, am să pregătesc eu ghiozdanul meu de anul trecut, îl voi lăsa alături de cizmele mele și să i-l duci tu, să vezi că se va bucura mult. Anul acesta am reușit să strâng o micuță bibliotecă de cărți și reviste pentru copii și abia aștept să văd ce carte îmi vei aduce anul acesta. Îți spuneam că am citit cartea pe care mi-ai adus-o și aș dori să știi că am avut de învățat multe lucruri frumoase de acolo. Spre exemplu, să-i iubim pe cei pe care îi îmblânzim, mi-i foarte dragă vulpea și am rugat-o pe mami să-mi procure tapetele în camera mea cu secvențe din această povestioară. Am sădit și eu un trandafir mic și să vezi, a crescut și a înflorit, avea culoare galbenă ca soarele. Sfinte, te mai rog ceva, să-l ajuți pe Nicu să ia cu bine examenul și să vină cât mai repede acasă, să ne bucurăm împreună de Sărbătoarea Nașterii Domnului. 

Sper din tot sufletul să nu uiți de mine. Te aștept cu mare drag și sunt sigur că vei veni! Sfinte, zilele acestea citeam cu mama din Sfânta Scriptură și am reținut un lucru frumos, spunea acolo că trebuie să mulțumim totdeauna pentru toate, așa că vreau să-ți mulțumesc Sfinte că nu uiți de mine și că mă iubești, că nu uiți de familia mea și te rogi mereu pentru noi. Îți mulțumesc că datorită ție le reușesc pe toate și mă bucur că ești în viața mea.

Mereu al tău micuț,

Sandu

*Eseu scris de Sandu, elev în clasa a-III-a, participant la Concursul de eseuri „De vorbă cu Sfântul Nicolae”, desfășurat de portalul doxologia.ro, în colaborare cu Librăria Doxologia și cu Editura Doxologia în perioada 20 noiembrie - 30 noiembrie 2021, și s-a adresat copiilor cu vârsta între 7 și 12 ani.