Sâmbătă seara, în ziua de 12 martie 1904, după privegherea de la Catedrala rusă „Sfântul Nicolae” din New York – săvârşită de Sfântul Tihon, şi Episcopul Inochentie –, a avut loc proclamarea oficială a alegerii Sfântului Rafail ca episcop de Brooklyn. Să remarcăm faptul că mare eclesiarh al catedralei (prieten apropiat şi împreună-nevoitor cu Sfântul Rafail), era Părintele (Sfântul, în prezent) Alexander Hotoviţki. La sfârşitul slujbei, episcopii i-au adresat întrebări referitoare la dreapta credinţă. Sfântul Rafail a dat răspunsurile cuvenite şi s-a supus cu smerenie alegerii lor.

Dimineaţa următoare, în timpul dumnezeieştii Liturghii ce s-a oficiat la Biserica ortodoxă siriană „Sfântul Nicolae”, Sfântul Rafail a fost sfinţit Episcop de Brooklyn de către Sfântul Tihon şi Episcopul Inochentie. Biserica a fost arhiplină. După chemarea Duhului Sfânt, credincioşii au strigat într-un glas: Axios, Mustahiq („Vrednic este”), în timp ce episcopii îl îmbrăcau în veşmintele arhiereşti aurite, trimise în dar de însuşi Ţarul mucenic Nicolae al II-lea. La sfârşitul Liturghiei, Sfântul Tihon a aşezat o mitră aurită pe capul Sfântului Rafail, i-a pus pe umeri o mantie de mătase şi i-a încredinţat toiagul păstoresc.

Astfel, Sfântul Rafail a devenit primul episcop ortodox numit în Lumea Nouă. În mod limpede, acesta a fost numit episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, fiind singura care avea autoritate canonică în Statele Unite, cu binecuvântarea deplină a patriarhului și Sfântului Sinod al Antiohiei. Slujirea sa nu s-a limitat doar la ortodoxia siriană, ci s-a extins și asupra numeroaselor segmente non-arabe ale populației imigrante. Numindu-se pe sine „arabo-sirian din naștere, grec prin educație primară, american prin reședință, rus în adâncul inimii și slav în suflet”, a luat contact cu toată lumea și nimeni nu i-a refuzat slujirea. Întotdeauna împăciuitor, Sfântul Rafail a anticipat în propria-i persoană posibilitatea viitoarei unități a creștinilor ortodocși din America.

(Basil Essey, Episcop de Wichita, Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn, „Păstorul cel bun al oilor pierdute în America” (8 noiembrie 1860 - 27 februarie 1915), traducere de Dragoș Dâscă, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 70-74)