Vorbim despre sfinți și sfințenie de multe ori teoretizând, căutând poate prea departe. „Să luăm aminte, Sfintele Sfinților”, glăsuiește dumnezeiasca Liturghie. „Sfintele” – adică Euharistia, Trupul și Sângele Mântuitorului – ne sunt cunoscute. Însă, cine sunt „Sfinții”?

La Iași a început sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. A început să curgă lumina! În ciuda temperaturii scăzute şi a ploii mocăneşti, mii de oameni încă aşteptă, pentru a se întâlni cu binefăcătoarea lor. „Coada” este considerabilă, însă are ceva din liniștea și pacea Liturghiei. Rugăciunea curge și se simte… mulți se feresc de reportofon și de aparatul foto. Și, totuși, cine sunt „Sfinții”? Au trăit o viață sfântă de aici, de pe pământ, e mare lucru acesta, avem de învățat de la ei. Noi ne tăvălim în toate păcatele, toată viața noastră, ei au fost curați. Ei sunt sfinții lui Dumnezeu și noi trebuie să alergăm la ei, să mijlocească pentru noi, înaintea lui Dumnezeu!”, ne spune, printre picături, domnul Constantin, din județul Botoșani.

Și doamna Maria, venită tocmai de la Poarta Albă, județul Constanța, ne mărturisește că Sfinții sunt prietenii noștri: „Vin de 20 și ceva de ani. Când eram mai tânără, nu era așa mare rând. Acum sunt bătrână și stau la rând și, chiar dacă mă dor toate, mulțumesc că pot sta. Nu mai știu dacă la anul voi mai putea ajunge. Dar, așa ziceam și anul trecut și, uite, că m-a învrednicit Dumnezeu să fiu lângă sfinții Săi”.

Da, sfințenia se trăiește la Iași, printre picături reci. Răspunsurile sunt simple, nu academice – însă străbat din inimi sincere. Simțim că „Sfinții” nu sunt foarte departe…