Există şi o cauză foarte serioasă care decurge din iubirea şi unirea conjugală făptuitoare în acord cu legea înrâuririi. Dacă soţii cei credincioşi pun în lucrare legea iubirii dintre ei, atunci lucrarea mai presus de fire a iubirii, care este dumnezeiască şi făcătoare de viaţă, înrâureşte organic (de la concepţie, sarcină şi naştere) plăsmuirea caracterului integru şi corect al copilului. Astfel, practic şi cu adevărat copilul dobândeşte caracterul şi personalitatea care cuprinde „după chipul şi asemănarea” cea dintâi a Ziditorului ipostasului omenesc.

Dacă soţii, cu credinţă şi cu atenţie, pun în lucrare în viaţa lor porunca iubirii dumnezeieşti, roadele vor fi vădite în armonia şi pacea vieţii familiale, precum şi în caracterul copiilor care se vor naşte, pentru că nu vor fi numai naşteri şi roade ale trupului, ci şi ale duhului, atâta timp cât „ce este născut din duh, duh este” (Ioan 3, 6).

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 124-125)