Starea inimii atârnă totdeauna de gândurile pe care mintea le cultivă

Cuvinte duhovnicești

Starea inimii atârnă totdeauna de gândurile pe care mintea le cultivă

Smerenia este un simţământ al inimii, e chezăşia din inimă a smeritei cugetări.

Smerita cugetare este felul de a gândi luat în întregime din Evanghelie, de la Hristos. Smerenia este un simţământ al inimii, e chezăşia din inimă a smeritei cugetări. La început se cuvine ca omul să se deprindă cu smerita cugetare; după măsura întăririi în smerita cugetare, sufletul dobândeşte smerenie, fiindcă starea inimii atârnă totdeauna de gândurile care s-au împropiat minţii. Iar atunci când lucrarea omului e adumbrită de harul Dumnezeiesc, smerita cugetare şi smerenia încep a se naşte din belşug şi a se spori una pe alta, cu ajutorul celui care ajută rugăciunea, adică plânsul.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 11)