Șterge-mi, o, Doamne, toate amintirile în afară de una. Căci amintirile mă îmbătrânesc și mă slăbesc. Amintirile distrug ziua de azi. Ele apasă asupra zilei de azi cu trecutul și îmi slăbesc nădejdea mea în viitor, fiindcă toate îmi șoptesc la ureche: Va fi doar ceea ce a fost deja.

Dar eu nu doresc să fie doar ceea ce a fost. Eu nu doresc și nici Tu nu dorești, o, Doamne, ca viitorul să fie trecutul repetat. Soarele n-ar mai avea valoare, dacă el ar urmări doar repetări de lucruri.

Cărările bătute îl induc în eroare pe călător. Țărâna a umblat peste țărână vreme îndelungată. Cărările pământești au devenit plictisitoare, fiindcă ele au fost bătute iară și iară, din generație în generație de-a lungul vremii. Șterge-mi, o, Doamne, toate amintirile mele, în afară de una.

Doar o singură amintire Te rog să nu o ștergi, ci s-o întărești în mine. Să nu ștergi, ci să întărești în conștiința mea amintirea slavei pe care am avut-o când mă aflam întru totul cu Tine și în Tine, înainte de timp și de iluziile vremelnice.

Când și eu eram o treime armonioasă în sfântă unitate, întocmai precum Tu ești din veșnicie în veșnicie. Când sufletul din mine era, de asemenea, în armonie și prietenie cu conștiința și viața. Când sufletul meu era, de asemenea, un pântece fecioresc, când conștiința mea era înțelepciunea în feciorie, iar viața mea era putere și sfințenie duhovnicească. Când și eu eram întru totul lumină și când nu era nici un întuneric în mine. Când și eu eram extaz și pace și când nu erau chinurile dezechilibrului în mine. Când și eu Te cunoșteam, întocmai precum Tu mă cunoști pe mine și când eu nu eram amestecat cu întunericul. Când nici eu nu aveam hotare, nici vecini, nici pereți despărțitori între „mine” și „Tine”. Să nu-mi ștergi această amintire, Părintele meu, ci să mi-o întărești.

Chiar dacă ea îmi descoperă prăpastia de-a lungul căreia călătoresc întru smerenie și nimicnicie. Chiar dacă ea mă desparte de prieteni și de plăceri și distruge toate barierele dintre Ieri, Azi și Mâine. Chiar dacă ea mă scoate din mine însumi și mă face să par ieșit din minți în ochii tovarășilor mei de drum. Cu adevărat, nici o tovărășie nu-mi face plăcere în afară de a Ta și nici o amintire nu mă bucură în afară de amintirea Ta. O, Milostivul meu Părinte, șterge-mi toate amintirile mele în afară de una singură...

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 64-65)