Crăciun duhovnicesc (2)

De Strămoșii Domnului ne amintesc și cele patruzeci de zile de post dinaintea Nașterii Domnului, care sunt o moștenire a Vechiului Testament. Astfel, vrând sau nu, aceste zile ne aduc aproape de Strămoșii Domnului. Știm că evreii au făcut patruzeci de ani ca să ajungă din Egipt în Palestina, în timp ce le-ar fi fost de ajuns câteva zile. Dar au făcut patruzeci de ani întregi, ca să fie puși la încercare. Pentru noi aceste patruzeci de zile înseamnă punerea la încercare a voii noastre, pedagogia libertății noastre, pregătirea duhurilor noastre ca să se umple cu lumina cea adevărată. Să vedem însă cine erau Strămoșii, de ce au devenit sfinți și cum vor ca și noi să fim sfinți.

Cu acest prilej, merită să spunem că dacă nu vom cunoaște Vechiul Testament cuvânt cu cuvânt, nu îl vom înțelege niciodată pe cel Nou, fiindcă Noul Testament este tâlcuirea celui Vechi. De asemenea, nu vom înțelege lucrarea lui Hristos, nici ceea ce avem să facem noi pentru mântuirea noastră. Vechiul Testament ne introduce în duhul apostolic și ecleziastic, ne face oameni ai vieții ecleziastice. Vechiul Testament este cheia recunoașterii lui Dumnezeu, dar cuprinde istoria tuturor strămoșilor Domnului, cum au pregătit ei venirea lui Hristos.

Astăzi îl cinstim mai întâi pe Avraam, părintele evreilor, gigantul credinței. Împreună cu Avraam îl cinstim pe prorocul Daniel care a putut supraviețui în groapa cu lei, pe cei trei tineri care au simțit răcoare în cuptorul aprins, și pe toți ceilalți de mai înainte de lege, din lege și de după lege. În mod special sărbătorim pe proroci și pe regi. Cei mai mulți erau strămoși ai lui Hristos după trup. Sunt cinstite încă și sfinte femei. Prorocița Anna, cunoscuta Iudit, vestita Debora, Esther, Sarra care ne-a lăsat moștenire pe Hristos, Miriam, sora lui Moise, Rahela, Rebecca, Ruth și atâtea altele. Toate acestea și toți aceștia acoperă neamurile neamurilor. 

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Cuvinte praznicale mistagogice, Indiktos, Athena, 2014)