Sufletul, afirmă Sfântul Grigorie Palama, este cu adevărat tămăduit atunci când se desface de cele inferioare lui şi se alipeşte „prin dragoste" de cele superioare lui. Interpretând întreaga tradiţie a Bisericii Ortodoxe, Sfântul subliniază că, după căderea în păcat şi în fărădelegi, „am lepădat asemănarea dumnezeiască, dar chipul nu l-am pierdut". Acesta este motivul pentru care sufletul poate fi restaurat: „Desfăcându-se deci sufletul de aplecarea spre cele rele, şi alipindu-se prin dragoste de Cel bun şi supunându-se Lui prin fapte şi lucrări virtuoase, e luminat de El şi înfrumuseţat, făcându-se bun şi ascultător de sfaturile şi de îndemnurile Lui, de la Care primeşte iarăşi viaţa cea cu adevărat veşnică". Atunci când sufletul se supune legii dumnezeieşti, el se însănătoşeşte treptat, se luminează şi primeşte viaţa cea veşnică.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editurda Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 134-135)