Și totuși, de ce nu se redeschid lăcașurile de cult?

Puncte de vedere

Și totuși, de ce nu se redeschid lăcașurile de cult?

Am demonstrat că știm să respectăm regulile, că suntem disciplinați și conștienți că viața celor din jur depinde și de comportamentul nostru. Suntem la capătul unui examen de maturitate de aproape două luni. Pe care l-am trecut cu bine.

Nu există nici un fel de dovezi că vreun preot sau ierarh al BOR ar fi infectat pe cineva la vreo slujbă. Dimpotrivă, mai degrabă s-a constatat că Euharistia nu este (și nici nu poate fi!) un factor de contaminare. Mii și mii de oameni s-au împărtășit pe 22 martie, ultima zi în care credincioșii au putut participa la Sfânta Liturghie, în cele peste 14.000 de lăcașuri de cult din țară. Rezultatul? Zero focare de infecție!

În Bulgaria și în Georgia bisericile au fost mereu deschise credincioșilor, inclusiv de Sfintele Paști. Și? Ce s-a întâmplat acolo? Zero focare de infecție! Mai mult, aceste două țări au o situație cu mult mai bună la capitolul îmbolnăviri de Covid-19 decât a noastră, unde avem biserici închise pentru credincioși (a se compara statisticile cu îmbolnăviri și decese la milionul de locuitori). Se poate spune, deci, că rugăciunea în obște ajută și pe cei din afara Bisericii, indirect.

Am demonstrat că știm să respectăm regulile, că suntem disciplinați și conștienți că viața celor din jur depinde și de comportamentul nostru. Suntem la capătul unui examen de maturitate de aproape două luni. Pe care l-am trecut cu bine.

Acum? Ce motive mai sunt pentru a nu deschide lăcașurile de cult, aceste adevărate spitale duhovnicești? Că eu tot nu pot pricepe.