Trei sunt treptele mândriei: slava deşartă, trufia şi mândria. Prima, inofensivă la prima vedere, este slava deşartă. Diavolul este viclean şi nu-l înalţă pe om dintr-odată la o înălţime ameţitoare, ci caută, mai întâi, să trezească în el năzuinţa după dobândirea slavei. Slava deşartă înseamnă căutarea slavei omeneşti - păguboasă, goală, deşartă. Marele cunoscător al virtuţilor şi patimilor omeneşti şi fin psiholog al vieţii duhovniceşti, Sfântul Ioan Scărarul, socoteşte că slava deşartă şi mândria sunt momente diferite în evoluţia aceleiaşi patimi. După cuvintele sale: „diferenţa dintre aceste două patimi este aceeaşi ca dintre copil şi bărbat… Slava deşartă este începutul, iar mândria sfârşitul”.

(Arhim. Serafim Alexiev,  Despre smerenie şi mândrie, Editura Sofia, pp.31-32)