Trebuie să urâm slobozenia gurii precum veninul viperei și să fugim de multele convorbiri ca de șerpi și de puii de viperă. Acestea pot cu ușurință să provoace uitarea și paralizia cu desăvârșire a războiului lăuntric și să prăbușească sufletul din pacea primei bucurii, care vine din curăția inimii.

Un singur cuvânt bun al celui ce altădată fusese tâlhar necurat l-a făcut curat și sfânt și i-a deschis intrarea în Rai; și un singur cuvânt nepotrivit l-a scos pe Moise din pământul făgăduinței. Să nu socotim, așadar, vorbăria o boală mică; pentru că iubitorii de judecare și flecarii se scot ei înșiși din Împărăția lui Dumnezeu. Omul care are limba rea, chiar dacă se va pricopsi în viața de aici, totuși în cea de dincolo nu va face nicio pricopseală, ci se va poticni și îl vor prinde ca pe un vânat al lor relele pedepse și îl vor nimici.

(Gheron Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, Colecția Călăuze duhovnicești, Iași, 2012, pp. 140-141)