- Nu se pune problema „Nu pot”. Duci până cazi. Nu se pune problema. Dar să ştiţi că s-au putut face, dincolo de închipuirea omenească, multe minuni. I s-a spus unui frate: „Dă pietroiul ăla la o parte!” Dar asta era o chestie pentru 20 de inşi. Şi el, năduf, nu-ştiu-ce, l-a dat la o parte, „că a zis părintele stareţ!”

Pentru că nu ne părăseşte Dumnezeu, dacă ne-am dăruit Lui. Cum credeţi dumneavoastră, că este El, Care e prezent în pasul fiecărui ins, chiar şi al păgânilor? Dar la creştini, care zi şi noapte, se roagă în felul lor? Îi ajută, îi întăreşte. Nu facem lucrul acesta, adică ascultările, cu aspect de exagerare, în mănăstiri. Dar la nivelul care există, treburile necesare să le facă cu dragoste, şi e destul.

Pe un frate – în Pateric – l-a trimis, spune, să adune balegă uscată. Făceau focul cu ea, că erau săraci. „Păi, mă trimiţi unde e leoaica aia?” Că era o leoaică acolo. „Cum, zice, nu te duci pentru că e o leoaică acolo? Să mi-o aduci legată încoace!” Şi s-a dus la ea. Leoaica fugi. „Stai, că mi-a spus stareţul să te leg!” Şi a legat-o. Şi o târa. Şi când a văzut că chiar o aduce, a zis stareţul, pentru smerenia lui: „De ce mi-ai adus căţeaua asta? Dă-i drumul, să n-o văd!” Şi zice: „Da, dar eu am crezut că e leoaică”. Şi într-adevăr, era leoaică.

Domnii mei, nu neglijaţi Scriptura! Există nişte lucruri dincolo de închipuiri, care sunt nişte realităţi. Dacă spune Mântuitorul cuvintele cele mai de vârf ale Scripturii: Vrei să fii desăvârşit? Ia crucea şi urmează-Mi Mie!

(Arhim. Ioanichie Bălan,  Ne  vorbeşte  Părintele  Arsenie (Papacioc), vol. I, Ed. Episcopiei Romanului,  1996,  pp. 91-92)