Creștinul trebuie să aibă un fel de a gândi vrednic de chemarea cerească și să trăiască în chip vrednic Evanghelia lui Hristos. Creștinul nu trebuie să se împrăștie și să se lase abătut de la aducerea aminte de Dumnezeu, de voia și judecățile Lui. El, care a devenit în toate mai presus de îndreptățirile cele după Legea Veche, nu trebuie nici să se jure, nici să mintă.

Creștinul nu trebuie să hulească, nu trebuie să se răzbune, nu trebuie să răsplătească răul cu rău. El trebuie să fie îndelung-răbdător, iar pe cel ce face nedreptate să-l mustre la timpul potrivit, nu mânat de patimă, ca să se răzbune, ci cu dorința de a-și îndrepta fratele, după porunca Domnului. Nefiind de față fratele, nu trebuie să spună nimic pentru a-l ponegri: aceasta este clevetire, chiar dacă adevărate sunt cele spuse.

(Școala Ortodoxiei pentru începători: povețe ale sfinților, pentru toate împrejurările vieții, tradus din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 5-6)