Viaţa adevărată este cea care nu se sfârşeşte cu moartea. Şi o astfel de viaţă a devenit o posibilitate pe pământ numai prin învierea Dumnezeului-Om Hristos. Viaţa este adevărată numai în Dumnezeu, pentru că aici este o viaţă sfântă şi, de aceea, o viaţă nemuritoare. Aşa cum în păcat se găseşte moartea, tot aşa în sfinţenie se găseşte nemurirea. Numai prin credinţa în Hristos Cel înviat omul trăieşte cea mai hotărâtoare minune din viaţă... trecerea de la moarte la nemurire, de la iad la rai. Numai atunci omul se găseşte pe sine însuşi cu adevărat veşnic: „pierdut a fost și s-a aflat”, pentru că „mort a fost şi a înviat” (Lc. 15,24) (...)

Fără Învierea Dumnezeului-Om nu se poate explica nici apostolia Sfinţilor Apostoli, nici mucenicia mucenicilor, nici mărturisirea mărturisitorilor, nici sfinţenia sfinţilor, nici asceza asceţilor, nici minunile făcătorilor de minuni, nici credinţa credincioşilor, nici iubirea celor ce iubesc, nici nădejdea celor ce nădăjduiesc, nici rugăciunea celor ce se roagă, nici blândeţea celor blânzi, nici pocăinţa celor ce se pocăiesc, nici milostivirea celor milostivi, nici orice altă virtute şi asceză creştină”. (Sf. Iustin Popovici)