Imnurile Postului Mare „ne înmoaie inimile şi le umplu de bucurie duhovnicească”

Slujbele care se săvârşesc în bisericile noastre în această perioadă a Postului Sfintelor Paşti sunt presărate cu imnuri liturgice deosebite, atât prin melodia cântării, cât şi prin bogăţia de semnificaţii a textului. Pr. Ionuţ Gabriel Nastasă, asistent suplinitor la disciplina Muzică bisericească şi Ritual din cadrul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne-a oferit un interviu despre semnificaţiile acestor cântări ale pocăinţei.

Părinte, de când încep să se intoneze la slujbe aşa-numitele cântări ale pocăinţei, specifice Postului Mare?

„La mulţimea faptelor mele”, pe glasul 6, împreună cu „Uşile pocăinţei” şi „Cărările mântuirii”, ambele pe glasul 8, se cântă de la începutul perioadei Triodului, adică cu trei săptămâni înainte de începerea Postului Mare, mai exact din Duminica vameşului şi a fariseului. Polieleul „La râul Babilonului” se cântă în cele trei duminici premergătoare Postului Mare; „Cu noi este Dumnezeu“, pe glasul 8, „Doamne al puterilor”, pe glasul 7, şi „Să se îndrepteze rugăciunea mea”, pe glasul 1, sunt intonate, cu precădere, din prima săptămână a Postului, amintind în acest context şi de Canonul Sfântului Andrei Criteanul, în cadrul căruia se cântă stihul „Miluieşte-mă, Dumnezeule” şi condacul „Suflete al meu”, pe glasul 6. „Cămara Ta”, „Iată Mirele” şi „Când slăviţii ucenici” se intonează în Săptămâna Patimilor. O altă cântare interpretată, mai ales în această perioadă, este axionul „De Tine se bucură“, care datează din sec. al VIII-lea, fiind o creaţie a Sfântului Ioan Damaschin. Ea se cântă la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (în primele cinci duminici ale Postului, dar şi în alte cinci situaţii din afara Postului), înlocuind axionul obişnuit - „Cuvine-se cu adevărat”.

Ceas deşteptător pentru schimbarea sufletească

La care dintre serviciile divine se cântă aceste imnuri şi în ce moment al slujbei?

„La mulţimea faptelor mele”, „Cămara Ta” şi „Iată Mirele” se cântă în timpul Utreniei din Postul Mare. „Să se îndrepteze rugăciunea mea” se cântă în timpul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul, săvârşită de regulă în zilele de miercuri şi vineri ale Postului Mare. În timpul Pavecerniţei Mari, oficiată în zilele de rând ale săptămânii (de luni până vineri, cu unele excepţii) din timpul Postului Sfintelor Paşti (la care se adaugă şi zilele de miercuri şi vineri din săptămâna anterioară începerii postului, numită „a brânzei”), se cântă „Cu noi este Dumnezeu” şi „Doamne al puterilor”. „Uşile pocăinţei”, „Cărările mântuirii” şi „La mulţimea faptelor mele” sunt regăsite în cadrul slujbei duminicale de dimineaţă, cu începere din Duminica vameşului şi a fariseului până în Duminica a 5-a din Postul Mare, la momentul de după citirea Sfintei Evanghelii şi a Psalmului 50, cântându-se după 45 de minute de la începerea slujbei. Dacă ne referim la aceeaşi slujbă a Utreniei, dar desfăşurată în serile Săptămânii Patimilor (de la orele 17 sau 18) şi cunoscută sub numele de denie, atunci precizăm că troparul „Iată Mirele” se cântă la începutul deniei, după „Aliluia”, iar luminânda „Cămara Ta” în ultima parte a acesteia, după Tricântare, precedând cântarea Laudelor. „Să se îndrepteze rugăciunea mea“, din cadrul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite unită cu Vecernia, se cântă după momentul citirii paremiilor (la aprox. o oră de la începutul slujbei). Cântările din timpul Pavecerniţei Mari - „Cu noi este Dumnezeu” şi „Doamne al puterilor” - sunt intonate astfel: prima după citirea Canonului Mare şi a primului rând de psalmi (după 40 de minute de la începerea slujbei), iar a doua în ultima parte a slujbei (după o oră şi jumătate de la începutul slujbei), precedând citirea rugăciunii „Nepătată, neîntinată…”.    

Ce descriu aceste cântări şi de unde frumuseţea lor care înalţă sufletul?

Aceste cântări deosebite descriu calea mântuirii credinciosului prin pocăinţă. Ele reprezintă un îndemn la transformarea vieţii omului robit de păcate şi patimi. „La mulţimea faptelor mele cugetând, eu, ticălosul, mă cutremur…” se constituie într-un ceas deşteptător pentru schimbarea sufletească a omului, pentru care încă mai este vreme de pocăinţă, din raţiunea de a nu ne prinde cina Mirelui fără hainele de nuntă ale virtuţilor, ale faptelor bune. „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa…” sau „Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care-o va afla priveghind…” descriu, la fel, aceeaşi stare de pregătire a sufletului prin pocăinţă. În acelaşi timp, aceste imnuri exprimă şi realitatea providenţei lui Dumnezeu, Cel care este mereu alături de noi, ajutându-ne, în măsura în care acceptăm, să ducem crucea mântuirii (exemplu cântarea „Cu noi este Dumnezeu”).

Frumuseţea acestor imnuri vine şi din componenta lor muzicală, folosind, în general, linii melodice cantabile, uşor de memorat şi de interpretat, atât pentru cântăreţi, cât şi pentru credincioşii care sunt de faţă. Astfel, se facilitează cântarea în comun şi, prin aceasta, rugăciunea obştească. 

Expresivitatea glasurilor în care s-au compus aceste cântări

Care este învăţătura care se desprinde din aceste cântări?

Cântările „Cămara Ta“ şi „Iată Mirele vine” aduc în atenţie tema privegherii neîncetate, pentru ca timpul neştiut al judecăţii să ne prindă pregătiţi. Stihira „La mulţimea faptelor mele” şi condacul „Suflete al meu” îndeamnă la trezirea din somnul păcatului prin pocăinţă. „Să se îndrepteze rugăciunea mea” evidenţiază importanţa rugăciunii curate în păstrarea şi intensificarea comuniunii cu Dumnezeu, iar „Cu noi este Dumnezeu” şi „Doamne al puterilor” preamăresc pe Dumnezeu Cel atotprezent, atotputernic şi proniator. Demnă de semnalat este şi expresivitatea glasurilor (modurilor) în care s-au compus aceste cântări. De exemplu, glasul 6, prin inflexiunile cromatice, exprimă poate cel mai bine starea de păcătoşenie, teama de judecată şi dorinţa de îndreptare, iar glasul 8 este potrivit pentru a marca solemnitatea momentului Judecăţii, precum şi pentru a evidenţia atributele lui Dumnezeu.

Se cunoaşte un istoric al imnurilor Postului Mare?   

Unele sunt de origine biblică, utilizând texte din psalmi - „Să se îndrepteze rugăciunea mea” (Psalmul 140, 2), prochimenul Postului Mare „Să nu întorci faţa ta” (Psalmul 68, 20-21) - sau texte din cărţile profetice: „Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 8, 9-10, 18; 9, 1, 5-6); altele sunt de origine nescripturistică, fiind imnuri liturgice compuse de diferiţi imnografi şi melozi în secolele V-IX, cum sunt „Cămara Ta”, „Iată Mirele vine”, „Suflete al meu” ş.a.

Ce folos sufletesc ne aduce participarea la slujbele din această perioadă, înfrumuseţate cu aceste imnuri liturgice deosebite? Cum putem gusta atât melodia cântării, cât şi bogăţia de semnificaţii a textului?

Slujbele din această perioadă ne pregătesc duhovniceşte pentru întâmpinarea lui Hristos, în noaptea Învierii Lui, cu sufletele curăţite de „spinii urii şi ai altor păcate“, cântările amintite înmuind inimile cele împietrite şi umplându-le de bucurie duhovnicească.

Participând la slujbele Postului Mare, putem conştientiza mai adânc sensul vieţii şi al mântuirii, pentru a concretiza apoi nevoia de transformare duhovnicească prin pocăinţă. Ar trebui să ne alăturăm cântăreţilor de la strană în intonarea imnurilor pocăinţei, ca să devenim părtaşi la „jertfa de laudă“ ce se aduce Stăpânului Hristos în cadrul Liturghiei pământeşti şi cereşti, în comuniune cu îngerii şi sfinţii Săi.

De la același autor

Ultimele din categorie