O întrebare care teoretic poate să nu-și aibă sensul, dar practic și-l are: Cum se poate vorbi despre credința unui om fără fapta bună?

Ei… de vorbit se poate vorbi foarte bine, dar (e moartă – zice părintele Crăciun Sabău). Da, așa zice Apostolul: „credința fără fapte este moartă”.

Ei… de vorbit se poate vorbi foarte bine, dar (e moartă – zice părintele Crăciun Sabău). Da, așa zice Apostolul: „credința fără fapte este moartă”.

Pe de altă parte, de unde știi tu, omule, că n-are fapte cel care are credință? Dacă ești fratele lui, îl judeci și nu știi ce faci; dacă e vorba chiar de dumneata – ai credință și nu faci fapte – iarăși, nu judeca. Nu se știe ce fapte ascunse ai. Mare nădejde trebuie să avem. La Judecată, Domnul ne cheamă și ne spune: „Pentru că Mi-ați dat să mănânc și să beau și să…” și acela zice: „Când Ți-am dat, Doamne?”. Iată nădejdea: putem avea o faptă bună pe care să n-o știm! Trăiește cu credință printre semeni și nu te lasă Dumnezeu să mori fără fapte. Ia-o mereu de la capăt. Nu se știe. Eu am încredere.

De la același autor

Ultimele din categorie