Mănăstirea Esfigmenu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Prima aşezare monahală este atribuită împărătesei Pulheria, evlavioasa soţie a împăratului Marchian (450-457). Adevăraţii întemeietori ai mănăstirii au fost însă câţiva sihaștri din secolul XI.

Urcăm în micul vapor ce face legătura dintre Athos şi portul Ierison. Marea este liniştită şi sufletele noastre pline de bucuria Duhului Sfânt.

După un sfert de oră coborâm în portul Mănăstirii Esfigmenu. Aşezată pe malul mării într-o mică depresiu­ne împădurită, bogată în livezi de măslini, portocali şi lămâi, Mănăstirea Esfigmenu (strâmtoare) este o chino­vie cu viaţă de obşte, cu un număr de 45 de monahi, în frunte cu egumenul Eftimie, având hramul „Înălţarea Domnului.

Prima aşezare monahală este atribuită împărătesei Pulheria, evlavioasa soţie a împăratului Marchian (450-457). Adevăraţii întemeietori ai mănăstirii au fost însă câţiva sihaștri din secolul XI. Distrusă şi incendiată de mai multe ori, a fost refăcută atât de împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), cât şi de despoţii Serbiei, Ştefan Duşan şi Gheorghe Brancovici. Cel mai mare stareţ al mănăstirii în această epocă a fost Sfântul Grigorie Palama. În secolul XV a fost mistuită de un incendiu şi refăcută în secolul XVI de ţarul Alexandru Mihailovici.

La refacerea mănăstirii au contribuit şi câţiva domni români. Neagoe Basarab dă ajutoare anuale în bani la toate mănăstirile athonite, precum şi Vasile Lupu mai târziu. Petru Rareş dă ajutoare pentru înnoirea bise­ricii în anul 1544-1546, precum şi domnii fanarioţi. Cel mai mare ajutor îl dă însă mitropolitul Veniamin Costachi, care îi acordă timp de 12 ani (1806-1818) tot venitul Schitului Floreşti - Vaslui. Cu acest venit se înnoiesc biserica şi pictura, şi se reface o mare parte de incintă. Drept mulţumită, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, este pictat în pridvorul bisericii alături de patri­arhul Antim al Constantinopolului, ca un mare ctitor.

Biblioteca mănăstirii conţine 372 manuscrise, din­tre care 75 pe pergament, şi 8.000 cărţi tipărite, precum şi numeroase documente vechi. Tezaurul bisericii păs­trează mai multe sfinte moaşte, icoane vechi şi obiecte de cult preţioase din epoca bizantină.

Mulţumim pentru dragoste şi ne continuăm pelerinajul.

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 443)

De la același autor

Ultimele din categorie