După uciderea Sfântului Ioan Botezătorul, Irod a continuat să guverneze, pentru o anumită perioadă de timp. Ponțiu Pilat, guvernatorul Iudeii, mai târziu L-a trimis pe Iisus Hristos la el, de Care și-a bătut joc (Luca 23, 7-12).

Judecata lui Dumnezeu a venit asupra lui Irod, a Irodiadei și a Salomeei, chiar în timpul vieții lor pământești.

Regele arab, Aretas, a făcut război împotriva lui Irod. Învins, Irod a căzut victimă mâniei împăratului roman Gaius Caligula și a fost exilat, împreună cu Irodiada și Salomeea, prima oară în Galia, apoi în Spania.

Dacă observați cum mor oamenii, veți vedea că moartea unui om se aseamănă, de obicei, cu păcatul său. După cum este scris: „Căci toți cei ce ridică sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52). Fiecare păcat este un cuțit și oamenii, de obicei, sunt uciși prin păcatul pe care l-au comis cel mai ușor.

Un exemplu în acest sens ne este dat de către Salomeea, fiica ticăloasă a Irodiadei, care a cerut și a primit de la Irod, capul Sfântului Ioan Botezătorul, pe o tipsie. Trăind în Spania, în orașul Lerida (Loredo), împreună cu exilații Irod și Irodiada, într-o iarnă, Salomeea a vrut să traverseze râul înghețat, Sikaris. Dar gheața s-a rupt și a căzut în apă până la gât. Gheața s-a strâns în jurul gâtului ei și ea se rotea, dansând cu picioarele în apă, precum a dansat cândva la curtea lui Irod. Cu toate acestea, nu a putut nici să se ridice, nici să se scufunde, până când o bucată ascuțită de gheață i-a retezat capul. Apa i-a purtat trupul în aval, iar capul a fost adus Irodiadei pe o tipsie, precum odată a fost adus capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Iată cât de mult se aseamănă moartea cu păcatul comis!