Peştera Cuviosului Nil Izvorâtorul de Mir

În partea dreaptă a cărării care duce de la Schitul Kavsokalivia spre Marea Lavră, mai sus de „Debarcader” (Karavostasi), în partea de sus a unui pisc ascuţit şi pietros, precum un cuib de vultur se află Peştera Cuviosului Nil.

Cuviosul Nil era de loc din localitatea Sfântul Petru, în Kinuria Peloponezului. La început a mers şi s-a nevoit la Mănăstirea Maicii Domnului „Malevi”, iar apoi, alături de unchiul său – părintele Macarie, au plecat la Muntele Athos pentru mai aspre nevoinţe duhovniceşti. După ce au trecut şi s-au închinat ca pelerini prin mai multe locuri ale Athosului s-au oprit pe partea de apus a Athonului şi, după ce au văzut pustiul acelui loc şi găsindu-l potrivit pentru asceză, au luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Marea Lavră şi au construit acolo Chilia „Întâmpinării Domnului”, care se află mai jos de locul de asceză al Cuviosului Petru Athonitul. Acolo, se îndeletniceau cu pictarea icoanelor, în schimbul cărora dobândeau cele necesare traiului.

După trecerea la cele veşnice a părintelui Macarie, pentru a trai în linişte şi singurătate, Cuviosul Nil a părăsit Chilia, pictura de icoane, dar şi însoţirea deasă pe care o avea cu oamenii şi s-a retras în această peşteră care se află pe o stâncă însingurată, mai jos de Chilia unde se nevoise mai înainte. Peştera aceasta este ascunsă de ochii lumii dacă vrei să o priveşti dinspre răsărit, nord şi sud; aceasta se observă numai din partea de sud-est a mării şi din partea de sud, acolo unde se află cărarea dinspre schitul Kavsokalivia.

Cele necesare traiului îi erau aduse de un călugăr de încredere, care-l cerceta atât pentru folosul sufletesc cât şi pentru a-l călăuzi duhovniceşte

În această Peşteră Cuviosul Nil s-a dăruit nevoinţelor ascetice, rugăciunii, privegherii, postului, liniştii, curăţirii de patimi, curăţiei, biruirii firii şi a încercat să dobândească virtuţile, mai cu seamă smerenia.

Tradiţia spune că în această Peşteră a trăit aproape jumătate de veac (1601-1651) ca un înger în trup, ascet curat şi anahoret desăvârşit. Când a adormit în Domnul, a fost îngropat de către părinţii care-l cunoşteau.

După adormirea sa întru Domnul, Cuviosul a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul de a avea moaşte izvorâtoare de mir, iar mirul ce izvora din mormântul său curgea ca un pârâiaş pe un mic jgheab spre mare, spre debarcader. Mulţi creştini care auzeau de mirul şi puterea facerii de minuni a Cuviosului Nil mergeau acolo cu corăbiile ca să ia din mir şi să se vindece de bolile de care sufereau. Însă, din lucrarea celui rău, au apărut certuri şi lupte între pelerini. Acestea auzindu-le Cuviosul Acachie Kavsokalivitul (†1730), s-a rugat Sântului Nil să înceteze să mai izvorască mir, lucru care până la urmă s-a şi întâmplat.

La mulţi ani după această întâmplare, la locul de nevoinţă al Sfântului Nil au început să se petreacă mai multe vindecări minunate ale monahi bolnavi. În anul 1815, când s-a săpat în peşteră pentru a se ridica o mică bisericuţă în cinstea cuviosului, în partea de sud a bisericii, s-au descoperit mormântul şi sfintele sale moaşte. O parte din osemintele Cuviosului au fost duse la Mănăstirea Marea Lavră. Mutarea aceasta, s-a făcut pe data de 7 mai 1815 şi de atunci până astăzi se face hram, în cinstea Cuviosului şi Priveghere de toată noaptea. Cuviosul este prăznuit la data de 12 noiembrie.

În prezent, în acest loc se găseşte atât vechea chilie, ridicată în jurul peşterii, ce adăposteşte o mică bisericuţa, precum şi două mici încăperi, unde s-au nevoit Sfântul Nil, iar ulterior, ucenicii săi, cât şi o chilie de dată mai recentă, construită peste locul mormântului Sfântului Nil.

Pelerinii care doresc a ajunge în acest binecuvântat loc pot pleca de la Schitul românesc Prodromu către schitul Kavsokalivia. Drumul de la Prodromu până la Chilia Sfântului Nil durează aproximativ trei ore dus-întors.

(Foto) Închinare la peştera Sfântului Nil Izvorâtorul de mir – Athos

De la același autor

Ultimele din categorie