Să nu ne mulțumim de a căuta numai propria noastră mântuire. La război, dacă un soldat nu se gândește decât să se scape fugind, el se va pierde și cu el dimpreună tovarășii. Soldatul vrednic, care se luptă pentru alții, îi mântuie, mântuindu-se și el.

Fiindcă viața noastră este un război, cel mai aspru dintre războaie, războiul contra păcatului, o luptă bine întemeiată; să rămânem în rândul nostru, așa cum ne-a poruncit împăratul nostru, gata de a lupta, gândindu-ne la mântuirea obștească, îndemnând pe cei ce stau în picioare, ridicând pe cei căzuți.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002, p. 17)