Sfântul Ierarh Niceta (Nichita) s-a născut în jurul anului 338, în cetatea Remesiana, din provincia Dacia Mediterranea, la sud de Dunăre (astăzi localitatea Bela Palanka din Serbia), într-o familie de daco-romani creștini. A deprins din copilărie purtarea în duhul Evangheliei și a învățat la înalte școli ale vremii, ajungând un tânăr cu o cunoaștere adâncă a multor arte și științe. Aprins de dorul dumnezeiesc, și-a închinat viața slujirii lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor. De aceea a fost ales și hirotonit episcop al cetății sale natale, Remesiana, unde a păstorit cu vrednicie între anii 366 și 414.

Deși Evanghelia fusese predicată la daco-romani de Sfinții Apostoli și de ucenicii lor, totuși nestatornicia vremurilor și năvălirea popoarelor migratoare au făcut ca dreapta credință să aibă nevoie de noi propovăduitori plini de curaj și de jertfelnicie. Lucrarea misionară a Ierarhului Remesianei s-a întins, de la cele două Dacii, aflate la sudul Dunării, și la daco-romanii din nordul ei. Predica sa era adresată însă și altor neamuri, barbare, precum goții, besii și hunii.

Sfântul Niceta a fost un adevărat Apostol, întărind credința ortodoxă, aducând pe păgâni la botez și îndepărtând superstițiile dintre cei de curând încreștinați. Pentru continuarea acestei misiuni, el hirotonea preoți și diaconi, zidea și sfințea biserici și întemeia obști monahale. În parohii și mănăstiri, statornicise săvârșirea cu evlavie a dumnezeieștii Liturghii și a sfintelor slujbe, chiar și a privegherilor de noapte, ca pregătire duhovnicească, în ajunul duminicilor și a marilor praznice. În lucrarea sa misionară, Sfântul se folosea de cântarea psalmilor, dar și de imne creștine pe care le compunea el însuși, precum imnul Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm (Te Deum laudamus), scris într-o limbă latină înțeleasă de toți, și de mare limpezime teologică.

Dintre scrierile sale, care-i arată dreapta credință, râvna apostolică și grija părintească pentru credincioșii săi, au ajuns până la noi, în parte sau în întregime, următoarele: șase cateheze, adresate celor care se pregăteau pentru primirea sfântului botez, grupate sub titlul Cărticele de învățătură, precum și lucrările: Despre diferite numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Către o fecioară afierosită, Despre privegherile robilor lui Dumnezeu și Despre folosul cântării de psalmi.

Se știe că Sfântul Niceta a întreprins cel puțin două pelerinaje la moaștele Sfântului Felix, în cetatea Nola din provincia italiană Campania, prilej cu care a legat o caldă și duhovnicească prietenie cu Sfântul Paulin, episcopul acelei cetăți. Acesta i-a și dedicat Sfântului Niceta două poeme, în care laudă slujirea lui misionară plină de dumnezeiască râvnă.

Sfântul Ierarh Niceta a adormit în Domnul puțin după anul 414, încheind o păstorire îndelungată și bogată în roade duhovnicești și fiind cinstit pentru sfințenia sa de cei care l-au cunoscut, ca și de urmașii lor. Chipul blând, înțelept și smerit al ierarhului din Remesiana a rămas întipărit în inimile strămoșilor noștri daco-romani și s-a transmis peste veacuri, fiind frumos zugrăvit și în unele colinde. El este cinstit în mod deosebit de comunitățile românești din Serbia, ca un sfânt ocrotitor, întrucât el a viețuit în vremea de formare a poporului român, întărind în dreapta credință pe strămoșii noștri.

Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Niceta, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.