Zilele trecute am fost în brutăria Mănăstirii Văratec din județul Neamț și, preț de câteva ceasuri, am luat parte la osteneala maicilor și le-am simțit bucuria. Am văzut cum, după rețete tainice și bine alese, din făină, apă și foarte multă dragoste, mâinile maicilor plămădesc, gândul le este rugăciune, iar pâinea are gustul pâinii de acasă. Cozonacul lor miroase ca cel făcut de bunicile noastre la Paști iar prăjiturile... nu au termen care să le descrie. Poate și pentru că rugăciunea și ascultarea sunt ingredientele-cheie ale maicilor, fără de care – spun ele – nimic n-ar mai fi la fel.