„De la părintele Paisie nu s-au păstrat foarte multe cuvinte duhovnicești, însă acestea care s-au păstrat, sunt cuvinte simple, dar în același timp pline de duh. Duhul acela de nevoință, un duh care atrăgea și determina oamenii să își schimbe viața. Unii, poate că veneau la el la spovedanie având o stare de nepăsare, însă părintele, înțelegând în duh această stare a lor, el însuși începea să plângă. Și atunci, datorită duhului de pocăință al părintelui, oamenii își înțelegeau greșelile și doreau să nu mai greșească și să înceapă o viață nouă.” – Arhimandritul Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria.