Ieroschimonahul Paisie Olaru a fost un mare părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX.

S-a născut în 20 iunie 1897 în satul Stroiești, Botoșani, primind la botez numele de Petru. În anul 1921 a intrat în obștea Schitului Cozancea – Botoșani, iar un an mai târziu a fost tuns în monahism cu numele de Paisie. În ziua de 14 octombrie 1943 a fost hirotonit diacon, iar preot în 4 aprilie 1947. În perioada 1947-1948 a fost egumen al schitului.

În 1948 s-a retras la Mănăstirea Neamț. Între anii 1949-1953 a viețuit la Mănăstirea Slatina-Suceava, iar din 1954 a revenit la Sihăstria. Între 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, iar ultimii ani în chilia sa de la Sihăstria.

A trecut la cele veșnice în 18 octombrie 1990.