Sfântul Ioan Maximovici ‒ drumul spre sfințenie

Unul dintre cei mai mari sfinți ai secolului XX, Sfântul Ioan Maximovici a fost „nebun întru Hristos”, teolog, ierarh misionar, ascet și părinte al orfanilor. Slujea chiar desculț, motiv pentru care era adesea batjocorit, deși tocmai ce își dăduse sandalele unui sărac. Altă dată, dorind să slujească slujba unui parastas în amintirea unei persoane ucise, a măturat singur strada și a slujit fără nici un sprijin, spre uimirea tuturor. Sfântul Ioan era foarte iubit de copii, adesea jucându-se cu ei chiar în timpul Sfintei Liturghii, în Biserică.

Bolnăvicios din copilărie, firav și peltic, Sfântul Ioan a fost fascinat de viețile sfinților și a strâns de-a lungul vieții date despre care nimeni nu știa nimic. Petrecându-și verile la mănăstire, a urmat liceul militar, după care a absolvit Dreptul și Teologia. Fiind ultimul episcop hirotonit de către Mitropolitul Antonie, Sfântul Ioan a găsit comunitatea de la San Francisco scindată, având rolul de a restaura pacea.

Scoțându-și turma din robie și mergând împreună din China în San Francisco, Sfântul Ioan Maximovici avea, printre multele sale harisme, darul vindecărilor și al facerii de minuni. Slujea zilnic Sfânta Liturghie, chiar și când era bolnav, și nu se întindea niciodată pe pat. El știa gândurile oamenilor și le răspundea înainte ca acestea să ajungă la el. Trimis al Bisericii Ortodoxe Ruse în Diasporă, Sfântul Ioan îi cerceta pe cei bolnavi, mergând la orice oră din noapte în spitale și fiind primit cu ușile deschise.

Una dintre ucenicele sale credea că îi visase vizita, dar când s-a trezit dimineață, a găsit sub pernă banii pe care Sfântul Ioan îi lăsase. Cu altă ocazie, Sfântul Ioan s-a întors din drumul spre aeroport pentru a vizita o altă bolnavă într-un spital, spunând că e urgent să îi salveze viața. Făcând-o să râdă până când aceasta a scuipat ce înghițise, și-a reluat drumul către aeroport, găsind acolo avionul care îl așteptase.

Altă dată, dorind să slujească slujba unui parastas în amintirea unei persoane ucise, a măturat singur strada și a slujit fără nici un sprijin, spre uimirea tuturor. Sfântul Ioan era foarte iubit de copii, adesea jucându-se cu ei chiar în timpul Sfintei Liturghii, în Biserică.

Ultimii săi ani au fost plini de amărăciune, Sfântul Ioan fiind judecat pentru că ar fi fost părtaș la niște falsuri în acte, dar el le-a răbdat pe toate cu o nespusă înțelepciune, lăsându-L pe Domnul să facă dreptate. Știindu-și sfârșitul, după ce s-a rugat câteva ore în Sfântul Altar și a mers apoi în chilia sa, a trecut la Domnul.

Ultimele din categorie