Am văzut monahi vârstnici care se tem de moarte mai mult decât cei tineri. Cum se poate acest lucru? Cum trebuie să cugetăm și să așteptăm ceasul morții după Sfânta Evanghelie?

Frica de moarte nu-i din pricina morții, ci din pricina vieții. Vrei, așadar, să nu te temi de moarte? Trăiește creștinește! Celui ce se teme de Domnul bine-i va fi întru cele de pe urmă (Isus Sirah 1, 13). Cine a trăit bine nu poate muri rău. Cine este pregătit de moarte nu se teme de nici o moarte, chiar daca va veni pe neașteptate.

Câtă vreme trăim, să-L iubim pe Dumnezeu atât cât putem. Viața să ne servească numai spre a spori în dragostea de Dumnezeu. Mărimea iubirii ce o află la noi moartea va fi măsura dragostei de care vom fi cuprinși pe întreaga veșnicie față de Dumnezeu.

Cât de multă bucurie ar cuprinde sufletele, dacă ar ști cât de mult ne iubește Dumnezeu și ne așteaptă să-I deschidem (Apocalipsa 3,20). Origen spune: „Dumnezeu mai mult se îngrijește de mântuirea noastră decât diavolul de pierzarea noastră, pentru că Dumnezeu cu mult mai tare ne iubește decât ne urăște diavolul".

(Extras din Ne vorbește părintele Arsenie Papacioc)