Dragostea de Dumnezeu se dovedeşte prin dragostea şi mila faţă de aproapele, iar mila şi îngăduinţa faţă de aproapele şi iertarea greşelilor lui se dobândesc prin smerenie şi mustrare de sine, când în toate situaţiile triste şi neplăcute dăm vina numai pe noi, nu pe ceilalţi, zicând că nu am ştiut să procedăm cum trebuie şi de aceea au venit durerea şi necazul. Şi, dacă vom gândi aşa, mai puţin ne vom supăra şi ne vom deda mâniei, care nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, pp. 90-91)