În anul 1497 Sfântul Ştefan cel Mare zideşte „din temelii” biserica şi întreaga incintă, devenind astfel cel mai mare ctitor al ei. În anul 1500 el dă mănăstirii 24.000 aspri, pentru cumpărarea unui metoc, iar în anul 1502 îi face reparaţii generale. Bogdan cel Orb, Ştefăniţă Vodă (1517) şi Alexandru Lăpuşneanu (1553) continuă daniile înaintaşului lor.

În anul 1761, Alexandru Ghica şi urmaşii săi dădeau mănăstirii danie anuală câte 25.000 aspri, din care s-a rezidit biserica, s-a lucrat pictura, s-au construit două paraclise, trapeza şi chiliile de nord. În prezent în Mănăstirea Grigoriu se află încă în stare de funcţiune două corpuri de chilii, în partea de sud şi est şi turnul de pază (pirgul), construite de voievodul Ştefan cel Mare, aşa cum reiese din cele două inscripţii originale fixate în zid.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 461-462)