Fraților, noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. Cunoscând, deci, frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi suntem binecunoscuți și nădăjduiesc că suntem binecunoscuți și în cugetele voastre. Căci nu vă spunem iarăși cine suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să aveți ce să spuneți acelora care se laudă cu fața și nu cu inima. Căci, dacă ne-am ieșit din fire, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi. Căci dragostea lui Hristos, ne stăpânește pe noi, care socotim aceasta, că, dacă unul a murit pentru toți, au murit, deci, toți. Și a murit pentru toți, încât cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Acela Care, pentru ei, a murit și a înviat.