Arhimandritul Sava Cimpoca – duhovnicul milostiv al tuturor celor cu boli contagioase
În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu: „Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi”.
A venit odată la schit sora stareţului, maica Vitalia din Mănăstirea Ţigăneşti (Ilfov). Dar bătrânul n-a primit-o în chilie.
– De ce n-ai primit pe maica în chilie, părinte stareţ?, l-au întrebat ucenicii.
– Dar oamenii ştiu că este sora mea?, a răspuns bătrânul cu asprime.
În altă zi, a venit o femeie plângând la schit:
– Părinte, rugaţi-vă pentru soţul meu. Trebuie să-i facă operaţie şi nu ştiu dacă mai scapă.
– Nu mai plânge, soră. Să ne rugăm Domnului trei zile cu post pentru el. După trei zile, bolnavul s-a făcut sănătos şi n-a mai fost operat.
În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci, părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu:
– Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi.
Astfel, timp de doi ani de zile, părintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor şi multe inimi zdrobite a alinat dar, cu darul lui Hristos, a fost păzit nevătămat. Apoi, stabilindu-se la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul (Alba-Iulia), a făcut multă misiune evanghelică între credincioşi şi s-a săvârşit cu pace.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 603)
Arhimandritul Visarion Ionescu, iubind dumnezeiește, se îngrijea mai întâi de binele celorlalți
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro