Mare şi minunată era experienţa Stareţului, adu­nată din atâţia ani de mărturisire! Să amintim câteva:

„A venit o bătrână, spunea Stareţul, şi mi-a spus că s-a dus să aprindă candelele la una dintre bisericile din afara satului. Era tocmai în Vinerea Mare. Din curiozitate femeiască, a băgat capul pe uşa diaconească şi a privit în Sfântul Altar. A văzut atunci că pe Sfânta Masă stătea un tânăr ca de 30 de ani şi care avea răni în palme, în picioare, iar în coastă o rană din care curgea sânge.

Înspăimântată, bătrâna I-a zis:

‒ Cine eşti tu şi cum îndrăzneşti să te aşezi pe Sfânta Masă?

Atunci Tânărul i-a răspuns:

‒  Eu întotdeauna aici stau, pentru că aici este locul Meu.

Atunci bătrâna I-a zis:

‒ Cine Te-a rănit aşa?

Tânărul i-a răspuns:

‒ Tu M-ai rănit, cu păcatele tale.

S-a învrednicit bătrâna şi L-a văzut pe Domnul, pentru că ea era în (starea de) pocăinţă”.

(Un Stareţ Sfânt – Fericitul Părinte Iacov, Egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”, Editura Bunavestire, Bacău, 2002)