Cum l-a salvat Maica Domnului pe Monahul Ilarion Ionică din colții lupilor
Într-o noapte de iarnă, pe când se întorcea acasă de la lucru, l-au atacat lupii pe cale. După două ore de luptă, nu se mai putea apăra de ei şi, căzând în genunchi, s-a rugat: „Maica Domnului, dacă mă scapi de aici cu viaţă, las toate şi mă fac călugăr”. În clipa aceea, s-au auzit glasuri de oameni şi o sanie cu clopoţei. Lupii au fugit, iar el, fiind salvat, a fost dus în familie şi după câteva luni de zile s-a dus la Mănăstirea Sihăstria.
Monahul Ilarion Ionică, de la Mănăstirea Sihăstria (†1934)
Părintele Ilarion Ionică a fost un călugăr foarte iubitor de Dumnezeu, închinat din copilărie Maicii Domnului. Era de loc din comuna Racova (Bacău). În tinereţe a fost căsătorit şi a avut copii. Apoi, trecând printr-o grea încercare, a lăsat totul şi a venit la Mănăstirea Sihăstria. Egumenul Ioanichie Moroi l-a călugărit şi l-a rânduit iconom şi povăţuitor peste fraţi. După douăzeci de ani de desăvârşită ascultare şi smerenie, s-a mutat către Domnul în vârstă de 80 de ani.
Părintele Ilarion a fost în lume plutaş pe râul Bistriţa. Într-o noapte de iarnă, pe când se întorcea acasă de la lucru, l-au atacat lupii pe cale. După două ore de luptă, nu se mai putea apăra de ei. Deci, căzând în genunchi, s-a rugat, zicând:
– Maica Domnului, dacă mă scapi de aici cu viaţă, las toate şi mă fac călugăr.
În clipa aceea s-au auzit glasuri de oameni şi o sanie cu clopoţei. Lupii au fugit, iar el, fiind salvat, a fost dus în familie. După câteva luni de zile s-a dus la Mănăstirea Sihăstria să slujească lui Hristos.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 527)
Dragostea de aproapele este mai mare decât orice
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro