În anul 1890, tânărul Ioan Moroi s-a dus cu alţi pelerini să se închine la Mormântul Domnului. Apoi, ajungând la peştera Cuviosului Xenofont, a întâlnit un pustnic sfânt care i-a spus: 

– Frate Ioane, ai venit aici să cauţi oameni sfinţi? Niciodată în viaţă să nu te iei după om, oricât de sfânt ţi s-ar părea. Că astăzi te foloseşti de el, iar mâine te poţi sminti. Voieşti să ai călăuză în viaţă? Citeşte Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi urmează pe cât poţi cuvintele lor, că de ei niciodată nu te vei sminti. Să ştii că te vei face călugăr în Sfântul Munte, dar după câţiva ani te vei întoarce în ţara ta şi vei ajunge preot şi începător de fraţi, iar la sfârşitul vieţii vei avea mari ispite. Însă, de vei avea răbdare, cu ajutorul lui Hristos pe toate le vei birui şi te vei încununa. 

Această prevestire s-a împlinit întocmai în viaţa Protosinghelului Ioanichie Moroi.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 549)