Predică la a II-a zi de Paşti - Pr. Nicolae Tănase

9 Aprilie 2018 Predici
 

Adevăratul creştin se recunoaşte după participarea lui la Ospăţ. De acum am început să vestim învierea lui Hristos, adică învierea noastră, libertatea noastră. Pentru că învierea face pe om liber, pentru că învierea este un lucru adevărat şi Hristos a spus: „Adevărul vă va face liberi” şi „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Sfânta Împărtăşanie, semn de recunoaştere că Învierea lui Hristos este prilej de bucurie. Aşa cum ştim, primul cuvânt pe care Hristos l-a zis după înviere către femeile mironosiţe - şi prin ele către noi toţi - a fost: „Bucuraţi-vă!”.

Bucuria noastră trebuie, deci, să fie deplină. De aceea, în noaptea de Paşti citim, de peste 1600 de ani, un text scris de Sfântul Ioan Gură de Aur, care ne îndeamnă să venim toţi: şi cei care am postit şi cei care n-am postit şi cei care am postit mai târziu şi cei care am postit mai puţin aspru sau mai aspru, toţi laolaltă să venim, pentru că masa Stăpânului, ospăţul, este gata.

Noi, în viaţa noastră, trebuie să ne aflăm continuu la ospăţ, Ospăţul Domnului, Cina Domnului, Sfânta Împărtăşanie. Acesta este şi semn de recunoaştere: Luca şi Cleopa L-au cunoscut pe Hristos, în drumul lor spre Emaus, numai atunci când a săvârşit Sfânta Liturghie.

Adevăratul creştin se recunoaşte după prezenţa şi participarea lui la Ospăţ, la Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie ţine lumea, Sfânta Liturghie este moartea şi Învierea Domnului, Sfânta Liturghie este trăirea noastră în timp, istoria mântuirii noastre.

Lumina lui Hristos luminează tuturor. De aceea ne simţim bine aici, de aceea nimic nu trebuie să întineze această bucurie, această pornire. Pentru că Hristos a venit în lume să ne mântuiască, să avem viaţă şi mai mult decât aceasta să avem! Cum, mai mult? Pentru că viaţă au toţi şi creştinii şi necreştinii.

Viaţă au şi animalele şi chiar şi plantele; ele vieţuiesc. Dar suflare de viaţă nu avem decât noi. De aceea, noi, fiind cununa creaţiei, cu raţiune, cu simţire şi cu voinţă, nu avem scuză înaintea lui Dumnezeu, că nu înţelegem. Dacă s-a întâmplat ca cineva să nu înţeleagă, lucrul acesta s-a întâmplat pentru că nu a vrut, nu pentru că nu a putut.

Pentru cei cu minte puţină, Biserica are rânduieli speciale, îi spovedeşte într-un anumit fel, îi împărtăşeşte într-un anumit fel, cu pogorământ. Dar pentru cei cu minte deplină, nu se poate să nu existe această licărire a lui Dumnezeu, glasul conştiinţei lui Dumnezeu în om, care ne face conştienţi de jertfa Lui pe Cruce.

Sfânta Carte spune că, în Sâmbăta Paştilor, creştinii, lăsând deoparte întristarea, se adună în biserică şi îmbrăcându-se preotul în veşmintele cele albe, îi îndeamnă să vină să primească lumină, lumina lui Hristos, care luminează tuturor.

Hristos a înviat!

Ultimele din categorie